2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.7)

24 octombrie 2008
6.
 
- ?i nu care cumva s? pleci mai târziu de 2.00 noaptea, zise fiul Fevroniei. ?ii 135 de grade, cât mai aproape de 135 de grade, cam o or?; dup? aia, o iei paralel cu ??rmul, adic? pui la 180 de grade ?i-i dai drumul la motor, ’n?eles? Dac? ai putea s? porne?ti pe la miezul nop?ii, ar fi ?i mai bine, c? atunci se schimb? garda, iar plantonul 2, de obicei, doarme… Ai în?eles, da?
- Am în?eles, s? tr?i?i, se amuz? Andrei.
- Ei, atunci hai noroc ?i doamne-ajut?, încheie Marcel ?i ie?i de-a bu?ilea din cortul în care era ad?postit? barca pneumatic?. Se uit? de jur-împrejur, dar nu v?zu pe nimeni. Se scutur? ?i, p?rând s? zâmbeasc? f?r? motiv, o lu? de-a dreptul, pe plaj?, spre ?antierul naval de la Mangalia.
Andrei recapitul?: l?sase ma?ina pe o ulicioar? dosnic? în 2 Mai, astfel încât s? nu fie v?zut? de vreun cunoscut în cursul zilei urm?toare. Oricum, prietenii s?i se învârteau mai mult prin Vam?; numai Dan avea ceva cuno?tiin?e prin 2 Mai, dar ?ia st?teau în cel?lalt cap?t al satului. Deci, din partea asta, nici un pericol.
Pip?i barca umflat?, cu motor Evinrude de 55 de cai, control? bidonul cu ap?, cele dou? canistre cu motorin?, cele trei pungi cu senvi?uri, pânza de cort, busola, harta, punga cu acte, punga cu bani, plicul cu adrese… Totul era în regul?. Î?i aprinse o ?igar?. Dup? ce trase vreo dou? fumuri, îl pufni râsul amintindu-?i ce figuri f?cuse în cort al?turi de fiul Fevroniei, ca s? umfle barca pe blat, nesim?i?i de nimeni, ca s-o încarce cu toate cele ?i, mai ales, cum se strecuraser? între barc? ?i pânza cortului, icnind… „Dac? ne aude careva,” zisese Andrei, „o s?-?i imagineze c? ne prob?m unul pe altul…”
„Las’ c? nu ne-a v?zut nimeni când am venit… M-am uitat eu.”
Brusc, Andrei î?i sim?i palmele cum se umezesc. Înghi?i în sec, dar nu prea avea saliv?. Recapitul?: spre ziu?, trebuia s-o ia, iar??i, spre largul m?rii, punând cap compas la 135 de grade, cu motorul pornit de data asta ?i, dup? ce va fi mers o or?, adic? dup? ce va fi ajuns în apele interna?ionale, trebuia s? pun? din nou la 180 de grade, direct spre sud. Cam în 30 – 35 de ore, avea s? ajung? la Bosfor – Marcel îi d?duse asigur?ri c? nu vor fi probleme cu vremea, c? se uitase pe „meteorul” de la unitate ?i v?zuse clar: urmau 3 zile însorite, cu vânt sub 20 de kilometri pe or? care b?tea dinspre nord. Pe de alt? parte, singurul curent al M?rii Negre, curentul Rim, cel c?ruia lipovenii îi spuneau Mariana de Sus, se scurgea ?i el, tot dinspre Nord, cu jum?tate de metru pe secund?.
„O s? te ajute ?i Mariana ni?elu?,” îi spusese Marcel. „Î?i convine c? te ajut? o femeie?”
„Nu m? las ajutat decât de femei,” replicase Andrei, zâmbitor.
„Ah, da, uitasem c?-?i plac femeile mai b?rbate,” se hlizise fiul Fevroniei.
Andrei se str?dui s? r?sufle mai potolit. Hai, c? nu mai e mult, î?i spuse. Se uit? la ceas. Mai avea de a?teptat dou? ore ?i jum?tate.
Ie?i din cort ?i d?du o rait? pe la Dobrogeanul. Î?i lu? o cafea de la bar, se a?ez? într-un col? întunecos, b?u cafeaua, fum? dou? ?ig?ri, pl?ti consuma?ia ?i ie?i. Totul cu foarte mare lentoare. Dup? ce termin? toate astea se uit? din nou la ceas.
Nu trecuser? decât 30 de minute.
Se mai plimb? pu?in pe plaj?. M?sur?, din ochi, distan?a dintre cort ?i ??rm: cam 7-8 metri. Ascult? clipocitul valurilor m?runte: suficient de zgomotoase ca s? acopere plesc?itul padelelor. Noaptea f?r? lun?. Se bucur? când v?zu c? lumea se strângea spre partea mai lat? a plajei, cam pe sub locul în care se afla administra?ia campingului. Acolo era un foc de tab?r?, iar în jurul lui se adunaser? zeci de oameni cu chit?ri, cu tobe de pionieri, cu muzicu?e – erau plini de chef, ce mai. Un cuplu profitase de plecarea celorlal?i ca s? se zbenguie, f?r? griji, într-un cort.
Sau poate c? mai e vreunul care vrea s-o taie cu barca pneumatic?, zâmbi Andrei în sinea lui.
Î?i aminti apoi de domnul Cantini, de la lega?ia italian? de la Istanbul, cel cu care trebuia s? ia leg?tura odat? ajuns în Turcia, dup? care, brusc, rev?zu în minte Sinaia, cu m?n?stirea, cu Pele?ul, cu poienele verzoase, cu brazii zdraveni, bine înfip?i în p?mântul r?coros al mun?ilor; rev?zu Predealul, cu Bucegii z?ri?i în dep?rtare, de pe Cioplea, îl n?p?di mirosul înalt ?i acri?or de la Voineasa ?i mai v?zu, în final, o sear? de toamn? în Bucure?ti, pe bulevardul Magheru , în dreptul S?lii Dalles, chiar la amurg – cu caldarâmul negru de umezeal?, cu zumz?it de discu?ii ?i de ma?ini ?i cu Andrei însu?i privind dup? o femeie înalt? ?i fragil?, cu ciorapi negri, fini, l?sând în urm?-i o arom? subtil? de cafea indonezian? amestecat? cu izurile r?t?citoare ale unui parfum Cadence de Lancôme
?i, din nou Bucegii, întrez?ri?i printr-o sp?rtur? a coronamentului p?durii, chiar de sub zidul exterior al m?n?stirii Sinaia.
Eh, chestiile astea vor disp?rea pre? de o bun? bucat? de vreme. Cale de întoarcere nu mai era. Plictiseala – acas?, la serviciu, din timpul dumnicilor nesfâr?ite. Importan?a rela?iilor cu chelneri , cu aprozari?ti ?i cu m?celari. Facultatea f?cut? pentru a ajunge s? ponteze în fabric?, cu creta pe o tabl? spart?. Mai?trii care îl b?teau pe spate, zicându-i c? practica te omoar?, iar practica chiar c? te omora prin des?vâr?ita ei absen??. Înghesuiala de diminea??, din ITB, când guri ce duhneau a ?uic? dat? peste cap pe stomacul gol î?i tu?eau în nas; umilin?a cu care solicitai concediul legal pentru c?, tot atunci, era s?rb?toarea de la 23 August ?i toat? fabrica mergea la demonstra?ie; groaza din pat, c? femeia putea s? r?mân? gravid? ?i, mai ales, gr?mezile de in?i care explicau, care explicau, care explicau.
Ba chiar ?i rândurile de salopete purtate în apartamentul Vasilescu din Drumul Taberei, iarna, când caloriferele r?mâneau înghe?ate luni în ?ir, la care se ad?uga, punând capac la toate, dubla personalitate, permanent?, bântuitoare, preg?tindu-se s? penetreze codul genetic al românilor, echipându-i cu puterea de foc necesar? ca s? fac? fa?? zâmb?re?ilor din toate prezidiile.
Oh, da, Andrei era sigur: nostalgiile lui se vor referi doar la geografie. Dac? o fi s?-l doar? inima dup? ceva – numai dup? locuri o s? fie.
Se f?cuse 11.45. Putea s? înceap? s? se preg?teasc?. Chefliii f?ceau o g?l?gie nemaipomenit? ?i focul lumina din plin partea lor de plaj?. Cuplul din cort gemea de se r?sucea nisipul din jur. Andrei nu putea fi auzit, nu putea fi v?zut. Privi cu aten?ie de-a lungul ??rmului. De obicei, prin 2 Mai nu prea treceau patrule , dar era mai bine s?-?i ia toate m?surile de prevedere.
E-n regul?, stabili el ?i intr? în cort. B?tu cu degetul în cauciucul b?rcii, d?du la o parte pânza de la intrare ?i se apuc? s? trag? ambarca?iunea spre ??rm. O împinse pe mare, se arunc? în ea ?i începu s? padeleze ritmic, cu ?tiin??, strângând din din?i. Privi la busol?. Se uit? la ceas.
Pe la ora unu, o s? pun motorul, î?i spuse.
Nu-l observase nimeni. L?s? în dreapta digul de la cherhana, b?nui în umbrele de sus, de pe falez?, unitatea de paz? a coastei, ocoli ni?te taliene abia z?rite, îi auzi pe cheflii cum cântau ?i cum se veseleau - mda, cântau Like a Rolling Stone, cântecul lui Bob Dylan de dinainte de emigrarea lui în establishment. În fa?? era doar negru ?i umezeal?. La un moment dat, în dep?rtare, spre sud-vest, prinser? a se întrez?ri luminile chioare ?i pâlpâitoare de la Vama Veche.
Valurile nu mai aveau spum?. Era chiar pl?cut: pe ap? fiind, urca ?i cobora, de parc? marea ar fi fost pus? în mi?care de însu?i Bob Dylan, dizolvat în undele Pontului Euxin.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X