IZBITURĂ (POLITICĂ!!!) ÎN MOALELE CAPULUI – lecţie -

21 septembrie 2008

 

Povestea e cam veche, s-a petrecut pân 1992, da’ e plin? de înv???minte, dragii mo?ului… Oricât at p?rea de ciudat, am avut ?i io o scurt? activitate politic? – m-a ?inut cam o lun?, mda…. De la sfâr?itul lui decembrie 89 pân? la sfâr?itul lui ianuarie 90, când, dup? ce am v?zut c? în numai treij’ de zile am min?it mai mult decât în toat? via?a mea de pân’atunci, mi-am b?gat picioarele ?i m-am c?rat în puii mei. Cu toate astea, ei (adica ceea ce avea s? devin? Camera Federativ? a Medicilor) m-au mai ales într-un for de conducere, atunci, în ianuarie, de a trebuit s?-mi dau demisia dup? v’o doo luni, semnând o hârtie A4 pe capota unei Dacii parcate în fa?? la Cocor.
Ei, ?i cu asta am crezut c? am zis pa, adio ?i n-am cuvinte etc.
N-a fost chiar a?a. Pân 1992, dujmanu’ d? moarte al medicilor iera tovar??u’ Mincu, ?la cu alimenta?ia ra?ional?, în apartamentul c?ruia m-am ?i trezit, acu’ v’o trei s?pt?mâni, da’ dom’ profesor nu mai st?tea acolo: închiriase casa unui amic care are o firm? ciumeac? de tot. Eh, ?i dujmanu’ ?sta de Mincu preg?tea pân 1992 o lege sinistr? – o chestie care reglementa activitatea medical?, ceea ce, fundamental, nu iera lucru r?u, numai c? dom’ profesor f?cuse o lege a?a, dup? sim?irea lui comunistic?, ?i p? linie absolut perfect? cu dolean?ele zâmbitorului na?ional – m? refer la insu’ ?la, ultimu’ d? p? list?.
 
 
La vremea ei, chestia asta a creat o mare rumoare printre doctori. Acu’ ca s? fie clar: medicina a fost, este ?i va fi o profesie liberal?, deci nu venea un neica nimeni ca Mincu s? repun? pe tapet chestii colectiviste ?i de limitarea a drepturilor medicilor. Ca s? fiu mai clar, ceea ce dorea Mincu s? fac? atunci cam seam?n? cu actualul proiect de lege a malpraxisului, care permite oricui bag? doar capul pe u?a unui cabinet medical s? strige c? i-au fost înc?lcate drepturile. F?când o mic? parantez?, vreau s? v? spui c? n-ar fi nici o bucurie pentru public o asemenea lege: efectele ei se vor manifesta în primul rând în deteriorarea ?i mai profund? a rela?iei medic-pacient, chestie care a ?i început deja. Vreau s? zic c? legea, în forma pe care o vrea Pinocchio, nu va conduce la altceva decât la transformarea pacientului într-un device de care doctorul se teme, ?i c? ceea ce acum se denume?te consulta?ie se va transforma într-un check-up idiot, pe care, ce s? faci, va trebui s?-l parcurgi cu viza principal? de a nu fi dat în judecat?, ?i nu de a rezolva o problem? medical?.
Oh, dar încep s? filozofez, iar chirurgii nu filozofeaz? – ei doar taie, ?i pentru asta nu-i nevoie de mult? minte.
A?aaa… Deci Mincu vroia s? ne-o dea la cap în 1992 cu legea privind Ordinul Medicilor. Fiind io mai ?mecher, am fraierit o gr?mad? de lume la via?a mea – încerc s? spun c? mul?i ?i-au imaginat c? m-ar duce capu’ mai mult decât m? duce d? fapt. Prin urmare, m-au solicitat ?i p? mine la celula d? criz? care s-a înfiin?at, cu scopul exclusiv de a g?si o solu?ie la tamponarea legii lui Mincu.
Ah, chestiile astea m? f?ceau s? intru în vrie… Era rost de caft! Sângele îmi curgea mai repede prin vine, capu’ mi se înfierbânta, gândeam mai repede da’ mai prost, m? rog, eram în situa?ie d? lupt?. Ei, ?i ne ducem noi, marii sfetnici, oarecum în clandestinitate, la hotelul Bucure?ti dân Bucale, adic? în locu’ ?la în care tr?iau senatorii ?i deputa?ii.
 
 
O chestie ciudat?. De cum am intrat în hotelul parlamentarilor , am dat ochii cu nespus de multe feti?e. Feti?ele aveau fuste scurte . Foarte scurte. Erau ?i cam prea machiate pentru ora 5 dupe masa, ora la care am intrat noi în hotel. În plus, feti?ele alea aveau o disponibilitate icstrem? pentru conversa?ii, c? st?teau de vorb? la liber cu angaja?ii hotelului – ce mai, f?ceau parte integrant? dân peisaj…
Sau te pomene?ti c? ierau pe ?tatele de plat? ale hotelului? Sau chiar ale Parlamentului rrrrromâniei?
M? rog. Vreau s? spun c? unele aveau ni?te picioare a?a de lungi ?i ni?te fuste a?a de scurte încât numa’ drumu’ pân? la lift mi-a fost suficient ca s? m? ia cu ame?eal? ?i s? salivez intens – eh, da, îmi plac icstrem de mult picioarele doamnelor, recunosc :  oricum ar fi o femeie – lung?, scurt?, gras?, slab?, tân?r? sau b?trân? – îi privesc pentru început gleznele, apoi gambele, dup? aceea coapsele, apoi, mai sus… ?i… hm… vorbeam despre altceva, nu?
 
 
Ajungem în camera deputatului/senatorului care ne g?zduia. Iera un om cunoscut, nu spui cine. Iera un om taaaare cunoscut – a ajuns, dup? aia, ?i ministru adjunct al s?n?t??ii, într-o perioad? în care, dac? nimereai pe culuarele ministerului, aveai impresia c? ai ajuns p? la Odorheiu Secuiesc. Da’, s? nu fiu r?u, c? n-au apucat, totu?i, s? pun? diacritice ungure?ti la ma?inile d? scris dân minister.
B?h, ?i intr?m noi în camera potentatului. Mai ieram cu ni?te beuie?i care chiar ?tiu medicin?, nu spui cine. Pântre beuie?ii ??tia, unul al c?rui nume am s?-l zic, totu?i: profu’ Bruckner , d? la Col?ea ?i îi spun numele,  pen’ c? ce-a f?cut iel atunci s-a prescris, nu-i a?a?
Pân camera ?luia – nah, ca-n delega?ie! Haleal? la borcane p? pervaz, haleal? în cr?ti?i pântr-un frigider, o discret? putoare de b?rbat singur de?i am v?zut chiulo?i ?i maieuri întinse la uscat pân baie, m? rog, omu’ nu iera la iel acas?, a?a c? am strâmbat dân nas da’ am l?sat d? la noi. Eh, ?i ne apuc?m s? citim noi textu’ d? lege, cel p? care Mincu avea s?-l propun? Parlamentului în doo zile. Hm!
Mai citim ?i manevrele d? întâmpinare f?cut? d? toat? ga?ca cea vestit? a medicinei române?ti: numa’ flapsuri! C? profu’ cutare, care îl ajutase p? Mincu, era rud? cu Ceau?easca, c? (sic!) Mincu a f?cut ?i-a dres, c? una, c? alta… Anun?aser? p? toat? lumea, b?h: p? embriounu’ ?la, înc? de pe atunci impotent, care se chema Ioropa Unit?, p? ambasada Americii, p? drepturile omului, c-o fi, c-o p??i.
M-am uitat la datele adreselor, c? ceva-ceva mai ?ineam io minte d? p? vremea în care fusesem, ?i io, dup? cum v-am spus, potentat. Rahat! Abia le trimiseser?! ?ia d? la Strasburg nici n-aveau s? le citeasc? pân? s? ia Mincu cuvântu’ în Parlamentu’ rrrrrromâniei, dar?mite s? mai ac?ioneze cumva, admi?ând c? aveau chef s? ac?ioneze altfel decât cu vorbe, chestie la care excelau ?i pe atunci.
Ne-am uitat unii la al?ii. Politicienii s-au uitat la noi. Noi la ei. Lini?te. Scroafa era moart? în cote?. Acu’, ne întâlnisem cu un scop, totu?i, a?a c? am început s? d?m dân gur?.
- Poate c? o ie?ire în strad?…
Lula! Câ?i doctori mai ie?eau în strad? în 1992? Plus c?, un talentat c? Zâmbil? Întâiul ne-ar fi scos imediat c? ie?eam pentru salarii mai mari, ?p?garii dracului ce ieram!
- Poate c? o peti?ie adresat? Parlamentului…
Rahat! Oamenii lu’ Zâmbil? ierau majoritari ?i-i durea în cot d? peti?ii.
- Poate c? o atragere a sindicatelor în lupt?…
În m?-sa! Care sindicate, care lupt?? Cât? lume s? aduni în doo zile, pentru un t?r?boi p? cinste, dup? cum mai f?cuser?m noi?
- Poate c? ziarele…
Eh, da, ziarele! Le cam contactaser? p? majoritatea, iar ziarele d? a?a-zis? dreapta chir?iau, da’ cu ce folos?
Ce mai, ieram în g?leat?. Cred c? am fumat un pachet în doo ore, am tot vorbit d? cai verzi p? pere?i, da’ n-am g?sit nici o solu?ie. Avea s? ne încalece Mincu, futu-i!
B?h, ?i când totul p?rea pierdut, s? bag? în vorb? profu’ Bruckner, care t?cuse mai tot timpul. Acu’, io nu ?tiu dac? îl ?ti?i p? profu’ ?sta :  e un ins înalt, cam chel, are o fa?? rotund?, obrajii pu?in c?zu?i ?i buze sub?iri, cu o mimic? destul de rigid? pentru cât de agitat ieste. Cât despre biroul lui – doamne, am fost fericit s? v?d un om mai dezordonat decât mine, dezordinea fiind, dup? cum bine ?tim, un semn de s?n?tate mental?.
Iar Bruckner:
- Cine va conduce ?edin?a de la Parlament?
- Idioutu’ ?îla de Javra, veni r?spunsul husarului.
Opaaa, nu-?’ de ce, da’ m-am cam înfoiat! Javra, adic? Ioan Gavra, de la PUNR – Vatra Româneasc?, era, indubitabil, posesorul unui intelect liminar, da’ iera doar dreptul meu s?-l fac prost, nu al husarului! Pe de alt? parte, îl în?elegeam ?i p? husar: iera tare greu s? NU faci mi?to d? Gavra, el f?când parte din specia aia de ardeleni care justific? bancurile care se fac pe seama lor.
 
 
- D-l Ioan Gavra, deci, spuse Bruckner, ?i c?zu pe gânduri. Ia, mai da?i-mi ni?te detalii despre regulamentul ?edin?elor, v? rog.
Husarul i le d?du. Venea Mincu, citea argumentele în favoarea legii pe care o propunea, dup? care Ioan Gavra, pre?edintele de ?edin??, se ridica ?i d?dea cuvântul celor din sal?. Apoi, urmau dezbaterile. Dup? dezbateri, votul. Pe vremea aceea, v? reamintesc, Parlamentul era dominat de PSD (se mai numea FSN, oare?), fiind solid ajutat de „opozi?ia” reprezentat? de PRM ?i de defunctul PUNR. În opozi?ia real? ierau PNL, PN?CD, ceva resturi d? la ecologi?ti ?i, evident, UDMR – una peste alta, opozi?ia real? nici nu s? punea la socoteal?.
- Aha, f?cu Bruckner dup? ce b?g? explica?iile la cap. Spune?i-mi, v? rog, care e cel mai prost vorbitor de limba român? din UDMR?
Husarul a zis un nume. Cunoscut ?i el.
- P?i, uite cum o s? face?i, a continuat profu’ Bruckner. Dup? ce termin? d-l profesor Mincu expunerea (Bruckner a fost totdeauna elegant, în public cel pu?in), ar fi foarte bine s? ia cuvântul acel domn care vorbe?te prost române?te. F?ce?i cumva, ca acel domn s? ia cuvântul cel dintâi! Se poate?
Husarul a zis c? da, c? se poate.
- Foarte bine, a reluat Bruckner. Problema e ca atunci când va lua cuvântul, acel domn care vorbe?te atât de r?u limba român?, s? spun? cât de nimerit? i se pare lui aceast? lege propus? de domnul Mincu, c? aceea?i lege a fost aprobat? ?i la Budapesta ?i c? experien?a maghiar? a fost excelent? dup? aplicarea legii, c? se mir? de faptul c? o lege care a dat rezulate atât de bune în Ungaria este aplicat? abia acum în România ?i c?…
M? rog. A mai dat profu’ Bruckner ni?te mici detalii despre ce ?i cum, iar nou? ne-a încol?it speran?a în suflet. Husarului îi sclipeau ochii. Cei care ne înso?eau must?ceau. Io mi-am terminat ?ig?rile da’ zâmbeam ?i io ca prostu’. Eh, aia iera: ?i-a?a nu mai aveam de ales.
Zis ?i f?cut! Dup? doo zile, vine Mincu la Parlament, sigur p? iel, mândru ca un coco?, cu discursul scris d? nu ?tiu cine. N-avea nici o ap?sare, din câte mi s-a povestit. Cite?te iel ce cite?te, zâmbe?te cu ?ia dân sal?, se h?h?ie cu ?ia dân prezidiu, termin? materialul, iar senatorul Gavra d? liber la lu?rile d? cuvânt.
 
 
B?h, ?i s? ridic? unguru’ ?la care habar n-avea române?te. ?i d?-i, ?i bâlbâie-te, ?i zi-i cum Ungaria a f?cut la fel, ?i d?-i, ?i laud? legea, c? a?a au f?cut ?i maghiarii ?i c? ce bine le e, c? lacul Balaton, ?i c?…
Între timp, Gavra (prost?nacul acelor ani) se înro?e?te la fa??. Se uit? la ai lui. D? cuvântul unui PUNR-ist vehement, care nici nu mai a?teapt? s? termine ungurul care nu ?tia bine române?te, c? ?i ?â?ne?te în picioare ?i d?-i lu’ bozgoru’ peste ochi, ?i d?-i în legea lu’ Mincu, ?i tot a?a.
Mincu, a?ezat acolo, la prezidiu, casc? ochii! P?i… ??tia la PUNR… Too-var??ii d? drum… Nu trebuiau s?-i ?in? partea? Ce m?-sa?
Mai ia un ungur cuvântu’. ?i d?-i înainte cu experien?a Ungariei, c? ai lui o s? voteze legea în mod sigur, c? legea lui Mincu e leit cea de la Budapesta, c? lacul Balaton, c? pusta maghiar?…
Ahaaaaaa! Tr?dare!!!! A?a, deci? Lege bun? d? la Budapesta? ’re-a?i ai dracu’ d? bozgori capitali?ti! Lacu’ Balaton, ‘ai…?
În consecin??, a urmat un debaclu de zile mari. PUNR-ul s-a inervat. Da’ r?u, b?h! S-a inervat a?a de tare, c? i-au atras în tren? ?i p? boii d? la PRM. Ungurii se tot ridicau ?i spuneau c? legea ie bun?, da’ ?ia la PRM au început s?-i fluiere. TaNpi?ii d? la PSD au c?zut în capcan? ?i au început s? trop?ie – c? dac? f?ceau gur? ?ia d? la PRM ?i cu confra?ii lor întru neuroleptice d? la PUNR, înseamn? c? trebuiau s? dea ?i ei, vârtos, în dujmanu’ d? clas? :  ungurii, mo?ierii, burghejii, m? rog, cine se nimerea…
Mincu încremenise. Se uita la scandalul dân sal? ?i nu-i venea s? cread?. Majoritatea era de acum furioas? ?i-l înjura ca la u?a cortului, da’ iel nu ?tia d? ce. Ciudat – ungurii, adic? UDMR-ul, îl l?uda ?i-l aclama, la fel ?i PN?CD-ul, dar ce folos… Iera clar c? legea lui n-o s? treac?.
?i n-a trecut, b?h! D?loc n-a trecut! Niciodat?! Nici n-au mai avut curaj, de atunci, s-o scoat? p? tapet, a?a d? tare i-a îmbrobodit UDMR-ul, respectând pas cu pas sfaturile profesorului de Medicin? Intern? de la Spitalul Col?ea, rector al Universit??ii Carol Davilla, profesorul Ion Bruckner.
?i-am înc?lecat p-o ?a, ?i v-am spus povestea-?a, ?i-am înc?lecat p-o roat?, ?i v-am spus povestea toat?!
?i v? jur c? a?a a fost!
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X