BUFUL ŞI UMBRA LUI BĂSE LA ANVERS – GERMENII CAPITALISMULUI CONSTĂNŢEAN

7 septembrie 2008
 
Buful este marfa de „contraband?” pe care o aduceau marinarii români în ?ar? înainte de 1989. Habar n-am de unde se trage termenul, da’ am auzit c? într-o noapte, ni?te marinari care reu?iser? s? scape de sumedenia de controale pe care o încasai odat? ajuns acas?, îndesaser? zeci de blugi într-o ?alup?, cu gând s? le duc? la naiba ?tie la ce cheu din port. Adev?ra?ii b?ie?i, ?ia cu ochi alba?tri, st?teau la pând? îns? ?i s-au n?pustit asupra ?alupei, iar bie?ii marinari n-au mai avut de ales: au aruncat blugii în ap? – adic? au f?cut buf cu ei.
 
 
Buful e una dintre primele chestii de care am auzit când m-am îmbarcat. Dar, ca s? ob?ii un buf onorabil, trebuia s? faci rost, în primul rând, de niscaiva dolari – adic? de dul?i. B?h, ?i m? preg?tesc io de prima plecare p? mare. M? duce o asistent? pe nava cu pricina ?i dau ochii cu secundul (skipperul, în termeni tehnic-argotici) – ?la, un ins foarte slab care vorbea discret p? nas, m? m?soar? din ochi, scurt, ?i-mi lanseaz?:
- Vezi c? mergem la Rainham ?i la Creeksea. Hai, c’o s? te ?i botez?m, a?a c? preg?te?te-te ?i tu.
Dau io telefon acas?, în Bucale, ?i-i zic fostei:
- B?h, vezi c?-mi trebuie ?i niscaiva sticloan?e, c? vor ??tia s? m? boteze ?i n-am chef s? m? fac de râs.
Habar n-aveam nici câte sticloan?e trebuia s? iau pentru botez ?i nici ce model preferau beuie?ii, a?a c? am zis c? dou? sticle d? coniac ?i v’o patru d? vin ajung. Bineîn?eles, fosta primise ceva dispozi?ii ?i apropo de dul?i, p? care m? gândisem s?-i pun în coperta cea groas?, despicat?, a unui carnet-calendar, ?ti?i voi d? care.
A?aaa… Se apropie ziua plec?rii (era februarie) ?i apare ?i fosta în gar? la Constan?a, cu noaptea în cap. Nu f?cuse rost de dul?i, da’ venise cu sticloan?ele. Io nu prea eram, nici pe atunci, money driven, a?a c? nu m-am ofuscat cine ?tie ce, mai ales c? cel mai tare m? excita plecarea p? mare. Ei, ?i m? conduce iea spre poarta 2, aia d? deasupra spitalului dân port ?i se opre?te p? sc?rile alea ce coborau, ne pup?m, alea-alea, ?i o iau spre vapor. Din c?minul d? nefamili?ti, d? la geamul camerei în care locuisem în ultimele 4-5 luni, m-a strigat vechiul pretenar Martinescu-Cle?te:
- Chirculescu-Pai! Una-alta, una-alta, c? nu mai ?iu minte ce ur?ri mi-a f?cut.
Era o diminea?? însorit? ?i geroas?, io mi-am continuat drumul, m-am mai uitat în urm? la fost?, icstrem d? vizibil? p? sc?rile alea, c? purta o c?ciul? d? vulpe polar? ?i un fel de jachet? alb?, îmbl?nit?, ea-mi f?cea cu mâna, nemi?cat? altminteri, io mergeam ?i-i f?ceam ?i io cu mâna, ?i tot a?a. Înso?it d? r?cnetele lu’ Cle?te (amic dân copil?rie, coleg d? fac ?i acum d? camer? în port), am luat-o spre cheul unde tr?geau ?alupele. A fost ciudat c? fosta a r?mas nemi?cat?, în acela?i punct, privindu-m? ?i ridicând mâna când ?i când, generând penultimul moment d? duio?ie dântr-o rela?ie care deja se stinsese – era o chestie d’aia care sem?na cu ni?te filme, da’ p? bune c? ierea ceva care se sim?ea cu adev?rat.
 
 
Ajung io la vapor ?i, dup? înc? v’o doo?pe’ ore, plec?m, naibii, spre Stanbul. A doua zi, dis-de-diminea??, ies io p? punte s? v?d Stanbulul. V?d podurile, v?d malurile, v?d Galata, Rumeli Hissar ?i Uskudar, v?d podurile de peste Bosfor când, deodat?, pleoooosc! – m? trezesc cu o g?leat? de ap? în cap.
Nah, c? m? botezaser? ??tia! Las dracului turismul, m? duc în cabin? ?i scot sticloan?ele. M? car? ?ia în cabina na?ului meu d? vapor, Gheorghe Batraon îl cheam?, ?i ne apuc?m d? b?ute – pân? s? ajungem în Marmara ieream deja aburit d? tot.
?i a?a, ca dân întâmplare, tot vorbind cu beuie?ii ?i dorind s? le ar?t c? adusesem sticloan?e suficiente ca s? ne facem praf la botez, apuc s? zic câte doze aveam la mine.
- Dou? d? coniac ?i patru d? vin?!?! – a exclamat unu’ dântre cheflii.
- B?h, io am crezut c? ajung…
- Asta-i tot?!?!?!
M-a cam luat cu ru?ine, am dat s? încropesc iexplica?ii, chestii d’astea. Da’ iei:
- Da’ bufu’, doctore? Unde naiba-s sticlele d? buf d? care ?i-a zis skipperul când ai venit p? vapor?
- P?i io… am crezut c?-s’ pentru chef ?i…
- B?h, doctore, tu vrei s? spui c? asta-i tot ce ai adus? Doar ?ase am?râte d? sticle?
Am pus capu’n podea ?i am zis c? da.
- Fir-a? al dracu’! – se înfurie na?u’. D?-le ’ncoa, finule, c? alfel mori naibii d? foame! Las’ c-avem noi b?utur? s? ne-ajung?! D? sticlele ’ncoa, dac? vrei, c? ?i le pitesc io pân? ajungem la iengleji.
I le-am dat, iar restu’ chefului l-am ?inut p? b?utura lor.
- Auzi tu… ?ase sticle… ?i ne-ai mai dat ?i nou? dân iele! P?i a?a, mori d? foame, finule! P?i d’asta navig?m noi? Ca s? ne îmb?t?m cu bufu’? Nu, finule, aici trebuie schepsis, las’ c? avem noi b?utur?, n-o mai consuma p’a ta.
Când au aflat c? n-aveam nici bani la mine, dup? înc? v’o doo zile, chiar c? s-au luat cu mâinile d? cap ?i m-au pus s? nu fac nici o mi?care f?r? s? nu le spun. Aveau iei damblaua c?, dac? tot ie?ti plecat p? mare, s? mearg? treaba cumva ?i s? te alegi cu ceva, nu s? umbli p? unde-a’n??rcat mutu’ iapa f?r? nici un folos.
B?h, ?i ajungem în Anglia. Pu?inele mele sticle iereau puse bine – nu mi-au spus unde, c? ierea jale cu controalele la iengleji, da’ io m-am prins c? n-aveau înc? încredere deplin? în moa. Într-un fel, aveau dreptate, c? p? vremea aia iereau dou? v?mi negre p? p?mânt: la iengleji ?i la indieni, chestie p? care am avut prilejul s-o constat nemijlocit.
 
Creeksea
 
Intr?m noi p? Tamisa, da’ dup? o a?teptare cam îndelungat?, c? mai ierea o nav? româneasc? în fa?a noastr?, care fusese dat? în gât d? vame?ii d? la Casablanca – c?rau cam doo sute d? sticle d? uischi nedeclarate, iar ienglejii s? puseser? tare p? capul lor, ca s? le scoat?, numa’ c? româna?ii se ?inuser? tare ?i f?cuser? p? pro?tii: c? b?user? tot, c? marocanii min?iser? ca ni?te porci ce iereau etc. Iar acu’, dup? ce-o luaser? în bot d? la ?ilan?i români, ienglejii suflau dracu’ ?i-n iaurt ?i au pus p? picioare o armat? d? vame?i ca s? ne verifice.
?i s? vezi verificare, tat?! D? la iei am aflat cam p? unde a? putea s? ascund lucruri în cabin?, c? mi-au desf?cut-o p? toat?, mi-au demontat mobila, mi-au de?urubat becurile, mi-au fragmentat l?mpile, mi-au descompus patul – eh, de-ale lor, d? vame?i. Of, ce oameni r?i iereau! Mai aveau iei o lege ?i cu animalele, motiv pentru care beuie?ii au trebuit s? ascund? nu numa’ b?utura, da’ ?i câinele vaporului, care ar fi fost confiscat, dân cauz? c? ienglejii nu mai aveau turbare ?i nici nu mai vroiau s? aib?. P? bietu’ câine l-am legat la bot cu fa??, ca s? nu latre, ?i alergau beuie?ii cu iel în bra?e, d? colo-colo, ca s? nu-l g?seasc? perfidu’ Albion pân ascunzi?urile din cal?.  
 
Cheu la Creeksea
 
M??? rog! Am sc?pat cu bine d? controale, beuie?ii tot nu mi-au spus unde pitiser? sticlele, da’ nici io n-am insistat, c? i-am v?zut c? aveau ni?te reguli d?stul d? clare.
B?h, ?i ne ducem p? ??rm. Primul lucru: s? c?ut?m niscaiva mu?terii pentru marfa noastr?. Îmi amintesc c? totu’ a început când am dat peste unu’ care-?i repara barca. Noi ne-am uitat la iel. Iel a zâmbit, c? a?a fac ienglejii: zâmbesc dân orice pozi?ie. Noi ne-am mai uitat la iel, iel a zâmbit mai tare.
Helou, helou, hau are iu, ai em fain, hau are iu, ui are fain to, z? uez?r is gud, ochei – b?h, da’ ce naiba? Beuie?ii nu scoteau o vorb?, în schimb, m? îndemnau p? mine s?-l întreb pe ?la una-alta. Îl mai las ni?el ?i, dup? ce-l v?d cufundat tare în treab?, îl întreb a?a, într-o doar?:
- Are you interrested in some brandy ?
Ienglezu’ las? totu’ balt? ?i se îndreapt? de spate, falnic:
- I am ALWAYS interrested in brandy!
Cu ocazia aia mi-am dat seama c?, dac? nu negociam pentru mine, ieream d?stul d? priceput. Beuie?ii s-au prins ?i iei d? treaba asta, ca ?i d? chestia c? vorbeam fuaaarte bine iengleza. Asta ne-a bucurat p? to?i pen’ c?, îm felul ?sta, mi s-a g?sit ?i mie o întrebuin?are p? nav?, marinarii fiind to?i s?n?to?i tun, altminteri.
Bufurile astea se f?ceau cu mult cap. În Anglia, d? pild?, b?utura mergea cel mai bine, pentru c? ierea tare scump?. Cu alte cuvinte, dac? aveai voiaj în Anglia, trebuia s? iei o gr?mad? d? alcool la tine. Noi aveam v’o 150 d? kile d? coniac (Skanderbeg, albanez, ?i Ovidiu, românesc) ?i d? vodk? polonez?, p? care am trântit-o cu brio, dân mai multe buc??i, la Rainham ?i la Creeksea. Ienglejii negociau la sânge ?i mi-au dat senza?ia c? fac sport cumva, bucuro?i c? traga clapa statului care, p? vremea aia, îi pl?tea cam r?u – un vame?, d? pild?, avea un salar d? 700 d? lire, iar o pereche d? pantofi care nu ierea cine ?tie ce costa cam 50 d? lire. Berea cea mai proast? ierea aproape o lir?, iar pachetu’ d? ?ig?ri costa 1,5 lire.
În Anglia a fost frumos. Am fost ?i p? un teren d? golf, m-am plimbat ca z?p?ucu’ p? la ?ar? ?i pân sate, mi-am luat tutun d? pip? ?i Sprite, m-am chiorât p? la v’o doo castela?e – asta ziua, pen’ c?, decum s? l?sa seara, plecam s? negociez pentru beuie?i. Cel mai tare a fost în ultima sear?, când r?m?sesem cu aproape patruj’ d? kile d? b?utur? nevândut? ?i a trebuit s-o trântim p? toat? patronului unui pub din Creeksea, care ne-a cump?rat-o în vrac.
 
Pub-ul din Creeksea
 
Îmi amintesc cum am pus toate sticloan?ele p? o mas? uria?? d? inox, în buc?t?ria pubului, ?i cum am luat p? marfa d? p? masa aia v’o opzeci d? lire plus câteva beri bonus, p? care le-am b?ut cu patronu’. A trebuit s? facem v’o dou?-trei drumuri d? la vapor la pub, cu sticlele vârâte p? sub pufoaice pen’ c? poli?ia ienglez? ierea c??ea, ?i dac? ne prindea ne ardea d? nu ne vedeam!
M? rog. Beuie?ii mi-au vândut ?i am?râtele mele d? sticle ?i, pe lâng? banii d? p? iele, mi-au mai dat un bonus pentru negocieri, a?a c? nu mi-a fost r?u d?loc.
Dup? aia ne-am dus la Anvers. Anvers ?sta e d? ?apte (7!) ori mai mare ca portu’ Constan?a. În fiecare zi, o nav? româneasc? intra acolo în port – o s? vede?i curând d? ce v? spun asta. La Anvers, alt? minune: un evreu cump?ra lei d’?ia ceau?i?ti, da’ numa’ hârtii de-o sut?, chestie care m-a mirat foarte, pen’ c? toat? lumea d’acas? ?tia c? leul nu ierea valut? convertibil?. Avea un curs mai r?u pentru noi decât cel din România, unde, oficial, un dul?u f?cea pai?pe’ lei, dar pe care noi îl luam la negru (vorbesc d? februarie 1989) cu 100 de lei. Evreul schimba un dul?u p? 120 d? lei, da’ beuie?ii care nu apucaser? s? scumpere dolari de acas? ziceau c?-i bine.
D.p.d.v. al bufului, la Anvers nu prea aveai ce vinde: tot b?utura mergea ?i acolo, da’ mai prost decât în Anglia, a?a c? trebuia s? fii cretin ca s? mai p?strezi alcool la tine dup? ce trecuse?i p? la iengleji. În schimb, la Anvers mergeau excelent cump?r?turile d? electronice. P? vremea aia, România era o ?ar? d? vidio?i, c? nu ierea cas? d? om f?r? v’un video pân iea, a?a c? beuie?ii s-au apucat s? cumpere videouri, casetofoane ?i camere d? luat vederi pentru casete.
Întrebarea p? care o aveau p? buze to?i ierea unde dracu’ plec?m d’aici? Puteam s? plec?m în Africa d? Vest, ceea ce ar fi fost catastrofic pentru buful nostru cel d? toate zilele: nu aveam nici marf? pentru negri ?i nici nu prea aveai ce cump?ra d’acolo. Dar, puteam s? plec?m ?i în Orientul Apropiat, unde mergeau excelent ?ig?rile ?i blugii, sau în Turcia, unde ?oalele mergeau perfect .
Stima?i telespectatori! ?i acum, o întrebare: de cine crede?i c? depindea navlul, cu alte cuvinte, de cine depindea urm?toarea destina?ie? C? dac? înc?rcam maimu?e pentru Lagos, ne duceam dracu’ la Lagos, da’ dac? înc?rcam arme pentru Siria, ne duceam în pa?tele m?-sii, în Siria… Ei? Ave?ii v’o idee? Cine crede?i c? f?cea contractele astea?
N-ave?i dreptul la nici o încercare, c-o s? v? spun io: p?i, la Anvers ierea un reprezentant Navrom care organiza chestiile astea. Io nu l-am v?zut la fa?? atunci, ci mult mai târziu, când ajunsese deja ministrul transporturilor, la mul?i ani dup? înghesuiala dân decembrie. Eh, a?a c?, les capitaines care aveau rela?ii ob?ineau navluri bune. Les capitaines care n-aveau rela?ii (e o chestie doar auzit?, n-am avut cum s-o verific!) strângeau baaaaani, bani p? care-i d?deau la reprezentan?? ca s? ob?in? un navlu avantajos. Beuie?ii spuneau c? nu se d?dea mult: fiecare membru al echipajului scotea dân buzunar a?a, ca la v’o cinci dolari, astfel încât o nav? d?dea 100 – 150 de dul?i ca s? mearg? acolo unde ierea bine ?i frumos ?i avantajos pentru buf.
Noi, pen’ c? ieream nav? d? pilo?i, n-am dat bani. Sau, beuie?ii nu mi-or fi cerut mie, c? ?tiau c?-s’ cam pauper – cert ie c? am primit navlu pentru Liban, chestie p? care am mai povestit-o p’aci.
- Doctore! Plec?m în Liban, doctoreeee!
Deodat?, întreg vaporu’ a intrat în fierbere. Eram la Anvers, unde pia?a porno era for?oas?, ?i plecam în Liban, unde cererea d? porno ierea ?i iea for?oas?. Mai mergeau ?i electronicele p’acolo, da’ nu la fel d? tare ca acas?, a?a c? ne-am concentrat p? porneturi.
 
 
Pân urmare, iat?-m? pornit împreun? cu beuie?ii p? str?zile Anversului, s? închiriem casete porno, în timp ce al?ii se n?psutiser? în magazinele electronice s? cumpere sute de casete blank. Tat?! I-am însp?imântat pân? ?i p? vânz?torii d? la sex-shopuri cu cererile noastre!
Ierea vorba d? sex normal? Noooo, nu ierea bun! Ierea prea soft? Noooo, nu ierea bun. Femei cu ?â?e, b?rba?i cu scule? Neaaaah… Aaaaaah, avea ceva zoofilie? Excelent, p? iel, beuie?i! Ierea cu ceva sado-maso ? Minunat! Câte ai, c? le-nchiriem p? toate!
A?a c?, ultima noapte la Anvers a fost noapte alb?, beuie?ii transformând cabinele în studiouri d? înregistr?ri, tr?gând câte un exemplar-matri?? dân fiecare film. La electric se tr?geau în draci zoofiliile, la ofi?eru’ III b?gaser? sado-maso, unii încercaser? ?i ni?te filme cu gay, c? doar mergeam la ar?be?i – ce mai, a gemut ?i a tres?rit vaporu’ în noaptea aia de nu s-a pomenit, iar noi ne-am ales cu v’o 40 d? matri?e p? care le-am multiplicat în toate cele 14 zile cât a durat mar?ul d? la Anvers la Tripoli d? Liban.
Nu pot s? v? spun cât d? bine au mers filmele alea! Au cump?rat arabii la zoofilii ?i la homosexualit??i în prostie, semn c? beuie?ii cuno?teau pia?a perfect.
Acu’ s? v? spun cam cum ierea cu cererea ?i oferta în func?ie de loc. De la Tripoli, d? pild?, cump?rai ?ig?rile aproape pe nimic. La Casablanca, cump?rai foarte bine cafeaua ?i piel?ria, iar ei, marocanii, luau d? la noi, în draci, maieuri chineze?ti ?i mingii de pimpong (pe bune!!!!!!). La turci ?oalele iereau foarte ieftine. În nord, în Scandinavia, mai ales, trebuia s? ai b?utur?, care ierea foarte scump?. Dac? ajungeai în Grecia, mergeau excelent ?ig?rile, chestie pe care am v?zut-o în direct, c?ci de la Tripoli ne-am dus la Itea, unde am vândut cu un profit fabulos ?ig?rile luate aproape moca dân Liban.
A?a se f?cea buful p? vremurile alea – iar meseria?ii strângeau bani frumo?i d? tot. Odat?, p? un alt vapor, ne-am dus noi la Casablanca. Ieream p? nava-?coal? Neptun ?i aveam v’o sut? d? ielevi la bord. Ielevii, ni?te ?ia tineri, p?reau cu to?ii cumin?i ca ni?te filateli?ti, numa’ c?, cu v’o doo zile înainte s? ajungem la Casablanca, au început s? m? viziteze cam des, s? m? întrebe d? una d? alta, c? mi se dusese buhu’ c? umblam ca n?ucu’ p? oriunde ajungeam ?i c? ?tiam scurt?turi pân bazaruri, locuri ieftine etc.
 
Casablanca – intrarea în medina (bazar)
 
M??? rog! Ajungem noi la Casablanca, iar io plec în recunoa?tere, c? nici nu m? mai întrebau d? s?n?tate dac? întârziam prea mult (la ora 9 seara trebuia s? fim înapoi p? vapor) c? ?tiau c? io doar vizitez locurile ?i c? m? întorc. Ca prostu’.
B?h, ?i intru în bazar la Casablanca, s? iau urma cafelei – cea mai bun? cafea p? care am b?ut-o v’odat?. M? plimb io pân bazar (medina), v?d care ie treaba cu ?oalele, cu cafeaua, cu nuc?oara (primisem comenzi de acas?), cu piel?ria, ?i-mi fac a?a, un fel d? plan, ca s? ?tiu cum s?-i duc pe beuie?i la cump?r?turi. Ce mi-a pl?cut la negustorii d? la Casablanca ierea c?-mi d?deau mult ceai (era icstrem d? gustos!) când aflau c? aveam s? vin cu un pogon d? lume s? cumpere d? la iei. Îmi promiteau ?i tot soiu’ d? bonusuri da’ io f?ceam p? ciumecu’ – ce bonusuri, tat?? Io fac asta pen’ c?-mi place arta pur?. M? rog. Pân? la un punct.
 
În bazar – Casablanca
 
I-am dus io pe beuie?ii dân echipaj mai întâi, da’ s-a dus repede vorba c? g?sisem un loc cu o cafea îngrozitoooor d? ieftin?. Prin urmare, au venit la mine ielevii, dimpreun? cu profii:
- Du-ne ?i pe noi la cafea!
- Hai c? v? duc, fire-a?i ai dracu’!
?i i-am dus. Locul unde se vindea cafeaua aia era o pia?et? cam d? v’o trei-patru ori mai mare decât o sufragerie dântr-un bloc d’?la, dân anii ?aizeci. În pia?et?, iera un magazina? în care nu puteau s? intre decât patru-cinci persoane deodat?, cu condi?ia s? stea p? cant.
 
Pia?eta – intrarea în magazinul de cafea se vede în stânga
 
T?tiiiicu’, ?i pornesc io la drum cu v’o ?aptezeci d? oameni, elevi ?i profi, to?i îmbr?ca?i în frumoasa uniform? d? gal? a Institutului Mircea cel B?trân, unii cu epole?i, al?ii f?r?. Intr?m în bazar. O lu?m p? uli?e. Ielevii înnebunesc când dau ochii cu toate bun?t??urile d’acolo. Dau s? cumpere câte ceva, da’ aveau iei ni?te ?efi ridica?i dântre ei.
- Bufu’, b???î! Întâi bufu’, ?i mai vedem noi dup? aia!
Profii iereau deja speria?i. Marea lor problem? ierea s? nu defecteze v’un ielev d’?sta, c? a?a ierea înainte d? 1989, da’ cum dracu’ s? mai ?ii în mân? un grup d? zeci d? oameni care vedeau kilograme d? ?oale, saci pantagruelici d? cafea, ?ig?ri rev?rsându-se d? p? tejghele, femei prelungi, fructe d? toate na?iile…
Ierea nasol d? iei, d? profi vreau s? spun.
- Doctore, mai ie mult? – m? întreab? profii.
- Acu?ica-jungem!
B?h, ?i se revars? ielevii în micu?a pia?et?. ?i, deodat? încep s? scoat? din gen?i: maieuri, mingii d? pimpong, ceorapi flau?a?i, chilo?i chineze?ti, palete d? pimpong, fileuri, mingii d? forbal dezumflate – m? rog, ce auziser? ?i iei c? merge la Casablanca. Se isc? o busculad?, c? vorba s-a dus repede printre localnici ?i s-au n?pustit ?i ?ia în pia?et?, acoperi?i cu jelabale ?i cu fesuri p? cap. Profii sunt îmbrânci?i, sunt strivi?i de pere?ii pia?etei, sunt alunga?i p? stradelele al?turate, pia?eta se transform? în haloim?s, ca la bursa dân NY, unii vindeau, al?ii cump?rau peste capetele celorlal?i, dup? cum se în?elegeau, al?ii s-au repezit în alte magazina?e, s? fac? tranzac?iile, profii au revenit, încercând s? ?in? situa?ia sub control, da’ le-au c?zut caschetele p? jos, s-a l?sat cu îmbrânceal?, mar?, b?h, de-aici, las?-ne c? te spargem ?i tot a?a, c? în pia?et? nu prea ierea lumin?.
 
 
Ierea ca în autobuzele dân Bucale la orele d? vârf. În v’o or?, s-au încheiat tranzac?iile ?i localnicii s-au c?rat, dar ielevii aveau BANI de-acum, a?a c? s-au n?pustit în magazinu’ ?luia cu cafea. ?la, b?iat fain, î?i trimisese deja copiii la depozit ?i veniser? ?ia cu zeci de saci d? cafea p? care nu mai aveau un’ s?-i pun?. Ielevii s-au urcat p? saci, au început s?-i arvuneasc?, ?la zâmbea non stop ?i vindea cafea cu ghiotura, po urm? au v?zut ielevii ciocol??ele, bomboane ?i cofeturi ?i au început s? întrebe:
- Hau maci iz zat?
- Faiv dirhaaaam, f?cea negustorul, ridicând mâna ?i ar?tând cinci degete.
- Ochei. Ai bai. ?nd zat?
- Sri dirhaaaam, f?cea iar negustorul, cu ochii lucitori, în timp ce ielevii, încrunta?i d? atâta bun?stare se repezeau s? cumpere ?i aia, ?i aia, ?i aia.
Pân? ?i profii s-au lini?tit când au v?zut c? ielevii iereau pu?i doar p? buf, nu p? fugit dân ?ar?.
Am f?cut un calcul dup? acel voiaj. Numai atunci ?i numai ielevii au introdus în Republica S?rb?toreasc? Român? 2,4 tone (2400 de kile, da?) de cafea. Nu mai pun la socoteal? restul bufului, c? de la Casablanca ne-am dus la Amsterdam, unde au fost vândute hainele d? piele luate dân Maroc, iar cu banii ob?inu?i s-au cump?rat electronice.
Acu’, s? v? dau exemplul celui mai tare buf d? care am auzit io. Un om a trebuit s?-l înlocuiasc? p? unu’ bolnav în ultima clip?. Înainte s? se îmbarce (n-avea decât doo zile la dispozi?ie) n-a întrebat decât atât:
- Unde ne ducem?
- La Abidjan, în Côte d’Ivoire.
 
Abidjan
 
Drept pentru care, omul s-a dus ?i a cump?rat trei pijamale d? la magazinu’ dân Constan?a.
Pijamalele le-a trântit la Abidjan, c? unii d? p’acolo le credeau p? vremea aia costume d? var?, iar cu banii lua?i ?i-a cump?rat art? local?: statuete de abanos ?i de mahon.
Po urm?, vaporu’ lui s-a dus la Copenhaga, ora?u’ lu’ Andersen, nu? În ora?u’ lu’ Andersen, omu’ nostru a trântit statuetele ?i, cu banii lua?i, ?i-a cump?rat ni?te vodk? finlandez? de cacao, la ofert?. ?i-a luat doo l?zi, pen’ c? aflase c? de la Copenhaga se duceau la Anvers. La Anvers, a trântit aproape toat? vodka ?i ?i-a cump?rat un video, cu înregistrare, cu butoane, cu cabluri, cu toate alea.
Am aflat toat? povestea bând dintr-o sticl? de vodk? pe care n-o vânduse (by the way, era infect?!), tocmai ca s? s?rb?toreasc? buful nemaipomenit pe care-l f?cuse: î?i luase un video cu banii de pe trei pijamale.
A?a iereau anii ?ia p? mare, la Navrom. ?ie trebuia doar s?-?i mearg? mintea (oh, ?i cum le mai mergea!) ?i s? respec?i regulile jocului: s? pl?te?ti la timp pentru a ob?ine un navlu cât mai avantajos d.p.d.v. al propriului t?u buf. P? vremea aia, când mai st?team cu beuie?ii la un pahar d? vorb?, tre’ s? recunosc c? i-am f?cut calculele celui care, odat?, avea s? transforme porecla de B?se în renume: p?i, dac? un vapor dân dou?, m?car, d?dea 150 d? dul?i la dom’ B?sescu pentru navlu, ?i dac? la Anvers intra câte un vapor românesc p? zi, p?i asta însemna 150 ori 15… ia vede?i cât d?dea p? lun?!
- Bravo lui, ziceau atunci beuie?ii, ?i la fel spuneam ?i io, c? uite: numa’ lucurile unse cum trebuie merg perfect!
Vreau s? spun c? toat? lumea ierea mul?umit?, motiv pentru care ciocneam ?i pentru iel, necunoscutu’ care, poate, ne d?duse un navlu bun.
Oricum, p? iel îl repectau beuie?ii. C? p’?ia dân port, care ne cereau pâine turceasc? proasp?t? dac? f?ceam naveta la Stanbul cu navele ro-ro, le-o d?deam cam cu sil?.
P?i, ce g?in?rie mai ierea ?i aia? Pâine, b?h? P?i voi crede?i c? s’alege cineva cu un buf ca lumea p? ni?te pâine?!
Fraierii dracului…

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X