PILE LA SERVICIUL FURTURI AUTO

6 septembrie 2008
 
B?i, p?i dac? nu respec?i anul nou petrecând un revelion stra?nic, nici s? nu te miri c-o s-o încasezi zdrav?n de tot!
Am „petrecut” revelionul 2002/2003 la caban? la Omu ?i, nu-?’ cum dracu’, da’ nici io, nici nevast?-mea, n-am avut atunci chef de nimic. De regul?, la Omu ie?eau ni?te revelioane n?prasnice – cele mai mi?to chefuri de schimbarea anului, acolo le-am tr?it – numai c? pe 31 decembrie 2002, st?team ca doi fraieri în caban? ?i abia a?teptam s? treac? revelionul ca s? ne c?r?m dracului acas?.
 
 
Era o iarn? d’aia, frigid?. Nu era nici viscol s? cutremure cabana, da’ nici aer d’?la nemi?cat, ca atunci când e ger de crap? pietrele; nu erau nori grei s?-?i bagi de?tele în ochi, da’ nici cer senin; nu ningea, da’ nici soare nu era: era, a?a, cam ca o diminea?? nem?easc?, umed? ?i mohorât?, da’ o diminea?? din aia de pân regiunea industrializat? a Saar-ului – adic? un rahat de vreme, în care te a?teptai s? auzi doar jawohl, wunderbar ?i ja-jaaa-uri dân alea, standard, lipsite de snag?.
Îi ?ti?i p? nem?i, ce dracu’…
?i a?a se face c? p? la 11 seara, c?scam ?i abia a?teptam s? se fac? miezul nop?ii, s? ciocnim dracu’ paharele cu ?ampanie (c? trebuia bifat revelionu’) ?i s? ne culc?m…
Pe 3 ianuarie am coborât în civiliza?ie ?i ne-am aburcat în ma?ina Dacia 1310 (tip de masc?: zâmbetu’ lu’ Iliescu) ?i am t?iat-o spre Bucure?ti. Tot ca s? bif?m ac?iunea, ne-am dus cam cu lehamite pe la ai mei, s? mânc?m tradi?ionalul tort, s? fum?m o ?igar?, s? ne puparisim etc. Mânc?m tortu’, faceem tot ce ne era scris, dup? care, bucuro?i c? am sc?pat de obliga?ii, hai s? ne c?r?m, naibii la noi acas?.
Ie?im în fa?a blocului ?i, ia ma?ina de unde nu-i!
 
 
Io ieream recidivist, c? mai tr?isem chestia asta o dat?, a?a c? am parcurs din nou succesiunea de gânduri imbecile, conexe cu un furt de ma?in?: prima dat? zici c? ai uitat unde-ai parcat-o (de fapt, speri c? ai parcat-o în alt? parte, c? altminteri, ?i-e foarte clar c? ?i-au umflat-o), alergi ni?elu? dintr-o parte în alta, cu ochii beli?i, iar dup? v’o 15 – 20 de secunde tragi concluzia inevitabil?: gata, mi-au julit ma?ina, tu-i mor?ii m?-sii!
Ei, numa’ c? acu’, prima chestie care mi-a dat pân cap dup? ce m-am prins c? îmi furaser? ma?ina, a fost o discu?ie veche de v’un an jumate, când un mare general d? la sp?lare d? bani m? întrebase c? de ce pa?tele m?-sii nu-l sunasem când îmi fusese furat? prima ma?in?.
- P?i, d? ce s? v? sun?!
- Cum d? ce? Ca s? vorbesc cu ?ia d? la furturi auto. S?-?i dea, ?i iei, silin?a.
- P?i, nu ?i-o dau, oricum?
- Fii, domne, serios!
?i se apuc? dom’ general s?-mi povesteasc? pân ce trecuse cumna’su când îi furaser? ?i lui ma?ina. Se tot împotmolea ca prostu’ p? la Poli?ie, pân? ce a dat dom’ general telefon unde trebuie, c? s? fac? bine s?-i g?seasc? ma?ina, c? altfel îi ia mama dracului, ’n?eles?
În consecin??, dup? ce m? prind c? am r?mas f?r? ma?in?, îl sun p? dom’ general ?i m? apuc s? urlu:
- Mi-au furat ma?inaaaa! Uite, chiar acu’ zece minute mi-au furat-oooo!
Dom’ general era discret aburit ?i cam plesc?ia – deh, era 3 ianuarie.
- B?îîî, ce ghinion, zice iel dup? o vreme. Totu’ e-nchis acu’!
Îl simt c? bag? gândire profund? ?i tac. Probabil c? se scutura, sau c? forn?ia, sau c? morm?ia – ce ?tiu eu? Dup? care:
- Ia, du-te tu la cea mai apropiat? sec?ie d? poli?ie ?i, de cum dai d? unu ’ care o s? fie în stare s? scrie un raport, sun?-m? ?i d?-mi-l s? vorbesc cu iel.
Zis ?i f?cut. Apare un amic dân copil?rie ?i m? duce la sec?ia 13, repede-repede.
- Hei, ce-i zoru’ ??tia, beuie?i? – ne ia un tablagiu (a?a li se zicea p? vremuri) în primire.
Io încep c? mi-au furat ma?ina, c? ie o Dacie alb? model zâmbetu’ lu’ Iliescu, c? n-au trecut decât v’o dooj’ d? minute d? la furt, c? ieream p? strada cutare, c-o fi, c-o p??i.
 
 
Mirat, îl v?d p? poli?ist c? începe s? se scarpine în cap, a?a, d? parc? nu i-ar fi fost boii p-acas’.
Revin cu explica?ii. Mai scurte, de data asta:
- Mi-au furat ma?ina. Acu dooj’ d? minute.
Iar iel:
- Asta am priceput. Numa’ c? nu ?tiu ce-i de f?cut. Ia, f?ce?i-v? ‘încoa’!
Ne bag? în sec?ie. Acu’, tre’ s? în?elege?i c? ierea v’o patru dup?-amiaza, c? ierea vreme d’aia uscat? ?i rece, infect?, ?i c? ierea doar 3 ianuarie. D?m peste un tablagiu ceva mai înalt în grad. Ochii înc?-i l?crimau dup? revelion, manele, vin d? la iel dân curte, presim?iri cu Magda lu’ Tolea, chestii d’astea.
- Pfaaah, ce ghinion, m? comp?time?te iel. ?i-acu’, ce dracu’ s? facem? – se uit? iel, întreb?tor, la primu’ poli?ist.
- Domne, încep, am venit s? anun? furtu’! N-au trecut mai mult de treij’ d? minute d? când au s?ltat-o! Anun?a?i, ?i voi, ne?te echipaje, ceva…
- Ce echip’je, fraaaate… Chestia ie c? noi n-avem nici o treab? cu furturile d? ma?ini. Nu ne ocup?m noi d? d’astea, fraaaate, m? ia ?la mai gradat.
În?epenesc. V?d c? ?la st? lâng? un computer, care computer d?dea semne c? ierea cuplat la www; mai v?d c? are mobil, mai v?d c? mai are ?i un fax, al dracu’… Numa’ c? iel nu prea ?tie ce are d? f?cut.
- Cre’ c? trebuie mers ?i anun?at la furturi auto, zice primu’ poli?ist.
- P?i aici nu e…? – încep io, întreb?tor.
- Ne????, m? întrerupe ?la mai gradat cu un semn d? plictis. Noi n-avem treab? cu ma?inile, fraaate… Al?ii s? ocup? d? d’astea…
Drept pentru care începe o discu?ie cu primul poli?ist: c? unde ar trebui s? ne adres?m – la sec?ia dân Mihai Bravu, sau la aia dân Baba Novac? Încep iei s?-?i aminteasc? d? cunoscu?i de-ai lor care, tot a?a, r?m?seser? f?r? ma?ini p? raza sec?iei 13, numa’ c? nu to?i s? duseser? la aceea?i sec?ie ca s? anun?e furtul.
- Ah, încep io s?-mi dau seama, p?i mie mi-au mai furat o ma?in?…
- A?a, ?i? – m? întreab? amândoi poli?i?tii într-un glas, dornici s? afle ce f?cusem atunci.
- P?i, ?i m-am dus în Baba Novac!
- P?i acolo tre’ s? te duci, domne, îmi strig? amândoi la unison, ?i se uit? unu’ la altul, cum c?: ai v?zut, b?îîîî? Acolo! – Hai, du-te repede c? poate anun?? ?ia p? cineva pân? nu se îndep?rteaz? ho?ii prea mult! Du-te repede, nu mai z?bovi!
M? duc repede, nu mai z?bovesc. Intru în curtea cea mare d? la sec?ia 8 (Baba Novac) da’ deja sunt cam sceptic: data trecut?, când îmi furaser? ma?ina, st?tusem aici d? vorb? cu un anumit poli?ist care îmi luase declara?ia ?i care începuse ancheta. Ma?ina aia nu s-a mai g?sit niciodat?, da’ p? poli?istu’ ?la îl g?siser? confra?ii lui, iar io îl mai v?zusem d? v’o doo ori, chiar la teve, în timp ce era anchetat pen’ c? f?cea parte dântr-o re?ea d? ho?i d? ma?ini – mai ?ine?i minte, nu?
 
 
- Aveam o Dacie 1310, alb?, model zâmbetu’ lu’ Iliescu, încep io când ajung la ghi?eu.
- B?h, Steleac?! – strig? poli?istu’ d? la ghi?eu, privind pe deasupra um?rului meu, cu ochii sticlind. Tu e?ti, b?h?
- Marcele! – url? ?i amicu’ dân copil?rie, dân spatele meu.
Marcel iese dân spatele ghi?eului, Stelic? se repede la iel ?i încep amândoi s? se pupe b?rb?te?te, s? s? bat? p? spate, s? s? întrebe unu’ p? altu’ c? ce-au mai f?cut, da’ câ?i copii au, da’ cum le sunt nevestele (grase, slabe, scurte, lungi), nah, chestii d’astea d? oameni care nu s-au mai v?zut d?mult.
- Hai, c? avem noroc, îmi zice Stelic?, dup? ce termin? the mating process cu Marcel. Marcel mi-a fost coleg d? armat?…
- La infanterie! Ume 02569! Mai ?ii minte, b?h, Steleac?, cum am s?rit noi gardu’ la curva aia d? nevast? a lu’ tov colonel ?i cum…
 
 
Iar î?i amintesc, iar se bat pe spate, devin duio?i, ce mai, e clar c? fuseser? prieteni fuarte, fuaaarte buni!
- Ia zi, tat? Steleac?, ce-a p??it pretenaru’ t?u? – î?i d? Marcel seama deodat? c? venisem acolo cu treab?.
Începe Stelic? s? povesteasc?: tortu’ mâncat la mama, ?igara, 15 minute, doar atât au stat în cas? ?i, pfuuui! – adio ma?in?!
- Aaaah, p?i da’ n-am c? s? fac! – îi cade fa?a lu’ Marcel! Ce dracu’, b?h, se înfurie iel umpic, p?i voi nu ?ti?i c? azi ie 3 ianuarie? Ce pana mea vre?i s? fac? – zice gagiu’ ?i devine evident c? se sup?r? – Steleac?! Tu ?tii bine c?…
- Marcele, Marcele! – încearc? Stelic? s?-l îmbuneze. B?h, Marcele! Omu’ ?sta ie pretenu’ meu, b?h! Îl ?tiu d?mult, s? moar? mama… Hai s?-l ajut?m, cumva, c? i-au furat ma?ina!
- N-am, b?h, ce s? fac, tu nu pricepi? Io sunt pus aici pentru chestii grave, b?h, sunt d? gard? p? unitate! Am grij? d? toat? sec?ia, în?elegi? Ce treab? am io cu ma?inile furate?
Îmi venea s? zic ?i io ceva, da’ m-am ab?inut c?, deh, era pretenu’ din armat? al lui Stelic? ?i nu s? f?cea s? fac t?r?boi.
- Off, c? împiedica?i mai sunte?i, continu? Marcel, auzi tu, se uit? iel la mine cu repro?, cum, doamne iart?-m?, s?-?i fure ma?ina tocmai în 3 ianuarie?! Ia! Duce?i-v? voi în Candiano Popescu, c? acolo o s? g?si?i p? cineva care s? se ocupe d? treab?!
Bun. O t?iem în Candiano Popescu ?i d?m s? intr?m la serviciul furturi auto. B?h, ?i s? vede?i cum ie la Candiano ?sta! Serviciul ie la subsol, are u?i d? fer, p? jos ie beton d’?la gen anii ’60, ghi?eele sunt d? carton presat, birourile sunt dân pefeleu, ?i ie fuarte frig. Fuarte, fuaaaarte frig!
- ?ti?i, încep io, mi-au furat o ma?in?…
- Azi?! – se mir? agentul d? la intrare. Cine v-a furat-o?
- Nu ?tiu, domne! Am venit s? anun? furtu’! – zic io, f?r? s? m? plâng prea mult, ca s? nu-l innervez p? dom’ poli?ist.
- Cristo?ii ?i anafura lor d? ho?i! Azi, domne?! – nu reu?e?te iel s? se ab?in?. Tomnai azi?
- Da. Tocma’ azi! O s?-mi lua?i o declara?ie?
- P?i o s? iau, ce naiba s? fac?
- Bine, spun io ?i, conform conven?iei telefonice cu dom’ general, îl sun.
- Aha! – rage el, satisf?cut, în telefon. Deci, ai g?sit p? cineva care î?i ia declara?ia!
- Da, am fost p? la…. ?i p? la….
Dom’ general n-are timp d? pierdut, îns?, ?i m? întrerupe, t?ios:
- Ia d?-mi-l p? agentu’ ?la cu care vorbe?ti!
- V? caut? cineva la telefon, întind io mobilu’ c?tre agent, neg?sind o formulare mai intelijent?.
B?h, ?i în?epene?te agentu’. Î?i îndreapt? spatele. D? din cap ritmic. N-aveam telefon cu difuzor, da’ parc? mi s-a p?rut cum aud în lini? tea subsolurilor d? la Candiano Popescu, vorbele magice: „c? v? ia mama dracului p? to?i
- ’N?eles, s? tr?i?i. Îmi întinde mobilu’ ?i începe s? zâmbeasc?: Ha…. P?i, ierea dom’ general… Da’ d? ce n-a?i spus d? la-nceput, don’ doctor, c? sunte?i de-ai no?tri! Offf, doamne-doamne, ce necaz p? capu’ ‘mneavoastr?! Auzi! S? v? fure ma?ina p? 3 ianuarie. Ia hai s? v? iau io o declara?ie!
A fost o declara?ie foarte lung?. Icstrem d? lung?, c? agentu’ trebuia s-o bage direct în computer ?i tasta mai rar . Foarte rar. Nemaipomenit de rar. Silabisind:
- Da-ci-A! O-mie-trei-su-te-ze-CE!
Aici, a f?cut o pauz? suplimentar? ?i m-a privit lung. Adic?, cum? Doar Dacia 1310? Doctor? Pile?! Hmm…
Termin? iel d? scris ?i m? prive?te cu un aer triumf?tor:
- Gata! De’acu’, totu’ s-a rezolvat! E ca ?i f?cut?!
- Cum adic??!
- P?i, gata! Semnalmentele ma?inii au ajuns peste tot! La toate punctele de trecere de frontier?, la toate secsiile dân ?ar?, la toate…
- La toate sec?iile dân ?ar??! – simt io cum m? ia cu frig.
- P?i, da! Acu’, suntem cu to?ii cupla?i la interneciu’ ?sta… La fiecare secsie avem om care s? uit? p? compuzder ?i de-acu’, to?i ?tiu c? ma?ina Dacia 1310 cu num?rul cutare a fost furat?.
- Adic?, au aflat ?i ?ia la sec?ia 13?
- P?i, da? Ce? ?i iei are compuzder! Sunt puse spicial, ca cum afl? v’unu dântre noi, s? scrie în compuzder ca s? afle to?i! Acu’, hai s? scriem declara?ia!
Am primit un formular. L-am completat de mân?. Po urm? am stat d? vorb? cu un poli?ist îmbr?cat în civil. Ierea tare plictisit, da’ agentu’ i-a strecurat ceva la ureche, a?a c? a devenit, brusc, mai zâmbitor. Oh, da.
Acesta dân urm? m-a pus s?-i fac ?i o schem?: blocul, scara, elementele de reper din jur…
- A-HA! – f?cu iel de cum v?zu schema. Mi-e foarte clar! – zise iel, privind p? dos la schema mea. ?tiu încotro s-au dus, ai dreacu’!
?i, spunând asta, se apuc? s?-mi explice cum ho?ii ie?iser? din strada Z?videni, repezindu-se apoi pe Liviu Rebreanu (în tromb?!), disp?rând spre bulevardul Macaralei, de unde o luaser? la dreapta, spre Ozana ?i…
- Îi ?tiu io p’??tia… – încheie polismeanu’, dând dân cap. Ceva b?nuieli ave?i? – sare iel apoi la alt? idee.
Îi zic d? nu-?’ce garaj clandestin unde tunau unii ma?ini, c? a?a m? b?tuse Stelic? la cap p? drum.
- Opaaa! – casc? polismeanu’ ochii mari. P? ??tia s?rim primii! Cum de ?i-au f?cut iei garaj între blocuri? Cu ce aprobare? Când?
Habar n-aveam. Îi spun c? nici b?nuielile mele, de altfel, nu iereau icstrem d? fondate, c? doar auzisem de tipii ?ia ?i c?…
- P?i, doooomne! Ia v? rog s? fi?i mai atent!
M? rog. Am terminat chestia asta ?i m-am c?rat la mine acas?. Nevast?-mea era discret neagr? la fa??, da’ nici io nu ieream mai breaz. P? lâng? ma?in?, pierdusem ?i cargoul dân por’bagaj: echipamentele de munte, tot soiu’ d? ?oale cu care pleci în concediu, c?r?i (Dune, edi?ia american? princeps, f?cut? cadou cu o lun? în urm?, plus Cronic? de famile, bildungsromanul rom ânesc), laptopul (d’?la vechi, cu manivel?) cu o gr?mad? de texte, medicale ?i d? alt? natur? (prima variant? dân Marele Graal, pântre altele), parfumul meu d? suflet, parfumu’ lu’ nevast?-mea d? suflet, bocancii d? iarn?, v’o treij’ d? metri d? cordelin? polonez?…
 
 
Singura satisfac?ie ierea c? ?oalele d? munte pu?eau icstrem d? tare. Mda. În rest, ne-am turnat ni?te t?rie ?i am plâns: au, auuuuu!
M??? ROG! Ne-am luat gândul d? la ma?in? ?i d? la tot ?i am început s? ne gândim cum facem s? cump?r?m alta, c? p? vremea aia ieream mult mai dromomani decât suntem azi, c? Haralambina nici în proiect nu ierea.
B?îîî, ?i dup? aia trec v’o doo zile ?i, p? când ieream io d? gard?, m? sun? nevast?-mea.
- Au g?sit ma?ina! M? duc acu’ s-o iau! M? preg?tesc ?i io, cumva?
- Ia doo milioane la tine, îi strig io, dup? cum aflasem c? ie obiceiu’ p?mântului. Doo milioane, vulpoaico!
Mai trec doo ore ?i m? sun? nevast?-mea dân nou.
- Gata. Am luat-o. Numa’ c?… n-avea ro?ile ei.
- N-avea ro?i?! ?i cum naiba ai ajuns acas??!
- N-avea ro?ile ei! – subliniaz? nevast?-mea. Avea alte ro?i.
- Cum adic?, alte ro?i? Da’ în por’bagaj mai ierea ceva? – îmi încol?e?te în suflet speran?a.
- Eeeh, rahat! Las?-l, naibii, d? por’bagaj! Ma?ina e aia p? care o ?tii, numa’ c? are alte ro?i! Por’bagaju’ ierea gol!
Îl sun io p? dom’ general ?i-i mul?umesc. Omu’ se fâstâce?te cumva, începe s? spun? c? n-a f?cut mare lucru, c?-n ce ?ar? tr?im, c? s? fim s?n?to?i, chestii d’astea.
- Oricum, conchid io, nu credeam c? ?i la furturi auto ierea nevoie d? pile!
- Eeeeh, nu! Ce naiba, don’ doctor? P?i p? tine când te sun? cineva pentru un pacient, nu te por?i ?i matale cu mai mult? aten?ie? Nu-?i dai silin?a mai mult? A?a ?i-ai no?tri!
Nu i-am mai spus c? principala uluial? a nevesti-mi fusese (când se v?zuse cu polismeanii) c? pe ?ia îi durea în big? s? ia probe dân ma?in?. Nu tu amprente, nu tu poze, nimic! Iea, fraiera, se a?tepta s?-i g?seasc? p-?ia cu lupele, dând cu prafuri p? bord, recoltând probe ?i alte alea d? p? volan, da’ iei – nimic!
- Ei, ?i? – o întrebasem io. S? zicem mersi c? avem cu ce merge la mare!
- P?i, da! Când i-am întrebat de ce nu fac cum am v?zut p? Descoperi, s-au uitat la mine, a?a, luuung, a?a c? mi-am dat seama c-am dat-o-n bar? ?i m-am gr?bit s? le bag în buzunar alea doo milioane!
- Las’ s? fie iei s?n?to?i! D?-i în m?-sa! Bem ?i noi, o beroas?, ceva?
 
 
P.S. Ma?ina fusese furat? de un ?ofer d? taxi, care ne v?zuse la stop la Domna Ghika. Gagiu’ v?zuse c? avem ni?te ro?i prea pizdoase pentru o Dacie (cu gen?i d? tantal, sau titan, habar n-am, c? nu m? pricep, ?i a?a o cump?rasem la mâna doua d? la un must?cios care-i pusese ?i una bucat? volan d? lemn!!!).
 
 
Taximetristul chemase în ajutor un amic, ne luase urma ?i, de cum parcasem, amicul taximetristului intrase în ma?ina noastr?, cran?-cran?, ?i o furase. Vânduser? gen?ile alea de fi?e ?i-?i luaser? ceva droguri, c? iereau b?ie?i predispu?i la visare.
Laptopul ?i c?r?ile nu le-am mai recuperat. Ce dracu’ f?cuser? cu iele?

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X