EPIDEEMIA – foileton – 0.4

1 septembrie 2008
4.
 
Când viscolul a încetat, dup? mai bine de o s?pt?mân?, Srebczak se ocupase deja de 29 de bolnavi, dintre care cinci muriser?. Boala îi luase pe to?i în acela?i fel: fiecare î?i preg?tise, în ascuns, câte o boccelu?? cu cele de trebuin?? pentru un drum lung ?i, deîndat? ce prinsese ocazia, d?duse s? fug? din sat, încotro vedea cu ochii. Niciunul nu apucase s? se îndep?rteze prea mult, îns?: boala îi pusese jos, care prin dreptul crevaselor mari de la apus, care în timp ce încerca s? ias? cu caiacul în marea liber? de la r?s?rit, care pe ghe?arii curg?tori ce se întindeau c?tre sud.
 
 
Odat? adu?i înapoi în sat, trecuser? cu to?ii prin febr? ?i transpira?ii, ame?eli, diaree ?i o somnolen?? stranie, din care se trezeau doar ca s? îngaime câte ceva despre faptul c? trebuiau s? plece la drum. Vraciul î?i trimisese scribii din sânge în sângele tuturor, suferinzi ?i s?n?to?i deopotriv?, dar nu reu?i s? descopere în niciunul dintre s?teni semn?turile unei infec?ii.
Apoi, dup? ce viscolul s-a oprit, carcasa a început s? dea ?i ea semne de boal?: fanta de la intrare se înfierbânt? peste m?sur? ?i d?du drumul unui lichid urât mirositor, g?lbui ?i fierbinte, care topise z?pada, adunându-se într-un ?an? lung de mai bine de 15 picioare.
Srebczak î?i d?du seama c? doar el ?i cu Balt n-aveau cum s? fac? fa?? bolii – a?a c? îl rug? pe Moscune s?-i cheme în câmp, la sfat, pe vracii din cele mai apropiate sate. Nu mic? le fu mirarea, îns?, când ceilal?i vraci le spuser? c? treceau, ?i ei, prin acelea?i încerc?ri. Unii ziceau c? boala cuprinsese pân? ?i stupii ce înc?lzeau igoo-urile, ba chiar ?i castorii ?i luxoforii, ?i c?-i lovea, f?r? deosebire, ?i pe b?trânii cei mai slabi, ?i pe vân?torii cei mai vânjo?i. Iar un vraci de pe o ghea?? îndep?rtat? povesti c? pân? ?i rezervoarele fuseser? atinse de suferin?? ?i c? satul lui se r?spândise în cele patru vânturi, în absen?a nutrien?ilor care-i ?ineau laolalt? pe vân?tori.
- Eu cred c? epidemia asta se transmite chiar prin câmp, spusese acest din urm? vraci, un b?trân pe nume Eudocles, a c?rui semn?tur? îl ar?ta ca pe un b?rbat scund, cu priviri juc?u?e, obi?nuit cândva s? se veseleasc? din plin. Din câte am aflat eu, epidemia asta a început pe ghe?urile cele mai îndep?rtate, de la est. Cei de acolo au crezut c? au de-a face cu o boal? u?oar?, din cele pe care le opre?ti cât ai bate din palme cu nutrien?ii ?i cu leacurile sintetizate de rezervoare. Eh, tu ?tii bine, îns?, continuase Eudocles, c? ?ia din est sunt, mai ales, mari negustori: fiind ei singurii cu ceva p?mânt ?i cu mla?tini printre ghe?uri, cresc pe acolo ierburi ?i frunze ag???toare, a?a c? s?tenii de peste tot î?i trimit caiacele cele mari ca s? cumpere de la ei. Iar blestema?ii ?ia n-au spus nim?nui, nimic, dorind s? fac? nego?, mai departe, f?r? opreli?te. Ei, ?i acum, ?ine-te bine! Toate astea te-ar face s? crezi c? negustorii au luat boala de la s?tenii din est ?i c? au r?spândit-o peste tot, numai c? eu am aflat c? epidemia a cuprins celelalte sate înainte ca negustorii din caiacele mari s? se fi întors pe ghe?urile de ba?tin?. De fapt, epidemia a început cam în acela?i timp, peste tot… Vezi de ce spun c? boala se transmite prin câmp?
 
 
Srebczak îl ascultase pe Eudocles cu luare aminte. Însemn?rile lui din câmp vorbeau de asemenea epidemii, care mai cuprinseser? întreg întinsul ghe?urilor, dar era prima oar? când auzea c? o boal? ar putea s? se transmit? prin câmp.
- ?i, îl întreb? el pe Eudocles, ce anume din câmp duce boala dintr-o parte în alta?
- Semn?turile! Chiar semn?turile!
- Semn?turile sunt doar înscrisuri, m?i Eudocles! Eu n-am auzit niciodat? ca ni?te înscrisuri s? dea boli, mai ales ni?te boli care s? se asemene întocmai cu ni?te infec?ii.
- Ia spune , m?i Srebczak, îl lu? atunci b?trânul Eudocles ca pe un copil, dac? m? apuc eu acum s?-?i spun c? mâncarea ce-mi place cel mai mult e ma?ul puturos de balen?, plin cu c?cat, ?i se face grea???
Srebczak pufni în râs, dar încuviin??.
- ?i dac? î?i trimit prin câmp un imagikon cu mine însumi, la un foc de b?legar proasp?t, pr?jindu-mi ma?ul acela, n-o s?-?i fie ?i mai grea???
Srebczak încuviin?? din nou. Iar Eudocles:
- Ei bine, ?sta e tot un înscris. Iar grea?a nu-i decât o boal? mai mic?. Un pui de boal?, ce mai!
- Adic?, tu vrei s? spui c? în câmp sunt înscrisuri care ne pot îmboln?vi? De ce n-am aflat pân? acum de ele? Cum de-au ajuns acolo?
- Tu pui prea multe întreb?ri, iar eu nu sunt în stare s?-?i r?spund la nici una m?car. Eu nu ?tiu decât atât: dac? o epidemie se întinde f?r? ca oamenii s? se apropie unii de al?ii, înseamn? c? boala umbl? pe alte c?i decât cele cunoscute. Nu prin aer, nu prin ap?, nu prin atingere. Ce ne mai r?mâne? Câmpul, m?i Srebczak! Câmpul, cu semn?turile lui! Uite, o s?-?i pun acum o întrebare ajut?toare: la voi au venit ceva str?ini în ultima vreme?
- Nu, recunoscu Srebczak. Dar, ia zi-mi! Bolnavii t?i… au spus ceva anume înainte s? se îmboln?veasc??
Eudocles pufni în râs:
- To?i bolnavii au spus ceva anume. Acela?i lucru. C? vor s? plece ?i s? mearg? drept înainte, pentru c? ?tiu ei bine c? se vor întoarce de unde au plecat, dup? ani ?i ani! Tu cum crezi c? mi-a venit ideea c? totul se trage de la semn?turile din câmp?
- Asta e tare ciudat! Cine s? le fi b?gat în cap a?a ceva?
- E?ti mai tân?r decât mine, Srebczak. Tu înc? mai ai un sat în jurul t?u. Poate c?, într-o bun? zi, o s? afli ce se petrece. Ce pot s?-?i zic e c?, împreun? cu t?lmaciul meu, am intrat adânc de tot în câmp, ?i-am c?utat cotele tuturor satelor, semn?turile tuturor a?ez?rilor ?i spoturile tuturor carcaselor de releu…
- ?i? – întreb? Srebczak, pu?in invidios pe vraciul cel b?trân.
- Of, Srebczak, Srebczak, zâmbi Eudocles, îng?duitor. Ars longa, vita brevis! Sunt mai b?trân decât tine, a?a c? n-am avut de ales: m-am gândit mai repede ?i mai profund, tocmai pentru c? vroiam s? aflu ?i eu ceva… M?car s? deslu?esc cum a început epidemia asta.
- ?i ce-ai aflat?
- Îmi promi?i c?, dac? afli mai mult, o s? aminte?ti în însemn?rile tale ?i de b?trânul Eudocles, care a cercetat molima asta cel dintâi?
- O s-o fac, de ce s? n-o fac? – se amuz? Srebczak. Dar cine-o s?-?i mai aminteasc? de noi dac? nu reu?im s? st?vilim boala?
- Î?i mai vând un secret. Dac? sim?i c? se duce totul de râp?, scrie ?i tu pe hârtie toat? p??ania asta. Hârtia, crede-m?, n-o s? piar? la fel de u?or ca ?i câmpul. Boala asta poate s? ucid? oamenii, carcasele, tot! Hârtiile, îns?, dac? vor fi puse la ad?post, o s? supravie?uiasc?. Hai, s? nu te mai fierb, schimb? Eudocles vorba. Ce vroiai s? aflu? Am aflat ceea ce ?tiam: c? toate satele ?i toate ghe?urile ?i toate m?rile sunt a?ezate dup? cum ne-au spus b?trânii, adic? pe o tipsie uria??.
 
 
Chiar nu-mi dau seama cui i-ar fi putut da prin cap o asemenea n?zbâtie – auzi tu… s? pleci într-o parte pentru c? te vei întoarce din partea cealalt?! Crede-m?, îns?, c? acum ?tiu bine ce vorbesc: am v?zut toate satele, în câmp. Chiar în clipa asta, spotul satului t?u e mai aprins decât celelalte ?i pot s? spun, cu siguran??, c? ne despart vreo patru sute de zile de mers cu caiacul.
- Ai v?zut cumva – sim?i Srebczak un imbold nest?vilit de a întreba – ai v?ut cumva ?i unde se termin? tipsia asta pe care st?m cu to?ii?
- Da. La înc? vreo sut? de zile mai departe c?tre apus fa?? de satul t?u. De ce întrebi?
Srebczak nu r?spunse deîndat?. Ghe?urile ?i marea, o ?tia la fel de bine ca toat? lumea, erau plate, pentru c? altfel s-ar fi scurs totul în gol. Numai c?… pe ce st?teau ghe?urile ?i apele?
 
 
Fir-ar s? fie! El era vraci ?i trebuia s? vindece oamenii, animalele, carcasele ?i restul uneltelor, Bun?seara era c?petenie ?i trebuia s? aib? grij? de sat, vân?torii erau vân?tori ?i aduceau de mâncare, Moscune era t?lmaci ?i se ocupa de câmp, Poti repara de toate – ce nevoie era s? ?tie careva cum erau toate ghe?urile ?i apele ?i pe ce st?teau?
- Întreb, r?spunse Srebczak într-un târziu, pentru c? acum îmi dau seama c? n-am întrebat, niciodat?, pe nimeni, chestia asta.
În seara aceea, vraciul Ja?ilor îl chem? la el în igloo pe Moscune ?i-i povesti cele aflate de la Eudocles. Îl l?s? pe Balt s? se ocupe de unul singur de bolnavi, iar el î?i petrecu noaptea al?turi de t?lmaci, în c?utarea semn?turilor care ar fi putut s? dea boala.
În câmp, îns?, nu d?dur? decât peste semn?turile cunoscute. G?sir?, bineîn?eles, ?i acele imagikonuri false, cele care te duceau pe c?i gre?ite, afi?ând cote iluzorii, imagini mincinoase ?i p??anii care n-avuseser? loc niciodat? – imagikonuri dintre cele folosite pe timp de r?zboi – dar Moscune le ?tia bine pe toate: nu ele erau cele care puteau s? r?spândeasc? boala.
Cu toate astea, Srebczak se apuc? s? le cerceteze ?i pe acestea: le transcrise în scribi ?i le v?rs? apoi în doi-trei câini r?ma?i s?n?to?i, dup? care l?s? câinii de capul lor, iar el se apuc? s? vad? de bolnavi. Trecu o s?pt?mân?, iar câinii cu pricina nu f?cur? boala. În schimb, al?i câini se îmboln?vir?, iar oameni ?i mai mul?i. Ciudat lucru, îns?, animalele se îns?n?to?ir?, unele dintre ele chiar ?i f?r? ajutor din partea celor doi vraci.
Nu ?i oamenii, îns?. Nu ?i oamenii. Pe m?sur? ce boala cuprindea tot mai mul?i s?teni, cei care se îmboln?viser? primii deveneau din ce în ce mai agita?i, spuneau tot mai des c? trebuie s? plece, se luptau cu cei din jur, dup? care c?deau într-o prostra?ie sor? cu moartea, înso?it? de febr?, transpira?ii ?i diaree, din care Srebczak ?i Balt îi scoteau doar cu mare greutate… Cât despre bolnavii care reu?eau s? se strecoare afar? din sat, pentru a fugi, boala îi punea jos degrab?, înainte s? se îndep?rteze prea mult, r?punându-i pe to?i, indiferent cât s-a str?duit vraciul cu ei.
A?adar, în acea s?pt?mân? murir? înc? doisprezece s?teni, dintre care nou? fuseser? cei ce încercaser? s? plece.
 
 
Apoi, boala p?ru c? se domole?te, pân? într-o bun? zi când, Srebczak se trezi cu un scrib de-al lui Bun?seara care îl chema degrab? la Oona.
- Ce-a p??it? – întreb? Srebczak. Vrea s? plece din nou?
- Nu, m?i Srebczak! A început s? vorbeasc? altceva! Nu mai spune c? pleac?, spune cu totul ?i cu totul alte lucruri… Zici c? e… Hai, vino repede c? nici eu, nici Perduna nu ?tim ce s? facem!
 
 
 
***

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X