EPIDEEMIA – foileton 0.2

28 august 2008
2.
 
 
Bun?seara ajunse în sat la c?derea serii. S?ri pe ??rm înainte ca vân?torii cei tineri s? trag? caiacul la cheiul înghe?at ?i se repezi pe lâng? carcasa morm?itoare de la marginea satului, alergând spre igloo-uri. I se p?ru c? aerul are un miros ciudat, de pe?te afumat demult ?i uitat prin depozite, dar nu se opri din fug?. Ajuns în apropiere de cas?, îl întâmpin? Niurki, malamutul cel tân?r – f?r? s? dea din coad? ?i f?r? s? se rostogoleasc? prin z?pad? – iar Bun?seara abia dac?-l mângâie, nicidecum s?-i trimit? un scrib s? se joace cu el, dup? cum aveau obiceiul.
Se n?pusti în igloo, gâfâind. Doamne! F?cuser? o c?ldur? îngrozitoare, iar apa se prelingea ?iroaie de pe pere?i. În camera cea mare, abia luminat?, nu se afla nimeni, iar Bun?seara o lu? de-a bu?ilea prin tunelul scund ce ducea în camera Oonei.
Aici era ?i mai cald. Era cald ?i bezn? – nu era aprins decât un singur luxofor, care abia dac? pâlpâia din membranele-i umede într-un col?. O v?zu pe Perduna, nevast?-sa, aplecat? asupra patului acoperit cu bl?nuri de ren ?i o auzi pe Oona cum respir? gr?bit.
 
 
Niurki se strecurase lâng? feti?? ?i se apuc? s-o ling? pe îndelete, privind când ?i când la p?rin?ii ei, de parc? le-ar fi cer?it încuviin?area.
- Ce s-a întâmplat?
Perduna abia dac? se întoarse s?-l priveasc?.
- Vino, îi zise.
Bun?seara se apropie de p?tu?. Sim?i cum pielea i se strânge pe trup, de parc? ar fi intrat, brusc, la ap?. Oona z?cea înfofolit? în bl?nuri, acoperit? de sudoare, privind în tavan. O atinse. Era fierbinte ?i nu d?du semn c? l-ar fi sim?it.
- Unde naiba e Srebczak? – scrâ?ni Bun?seara ?i d?du s? lanseze un scrib în câmp, dup? vraci .
- Sunt aici, se auzi din spate.
Bun?seara î?i drese glasul ?i se str?dui s?-?i îndrepte spinarea – o c?petenie nu se las? nicicând, o c?petenie are r?spuns la toate, o c?petenie cuget? a?ezat, o c?petenie…
Nu reu?i.
- O s? fie bine, Srebczak?
Vraciul ridic? din umeri.
- Nu ?tiu.
- Cum adic?, nu ?tii? Ce-a p??it Oona? O s? se fac? bine?
- Hai mai bine s? mergem în cealalt? înc?pere, începu Srebczak. Are febr? mare ?i abia respir?. Dac? st?m cu to?ii aici, r?mâne f?r? aer, biata de ea. Tu r?mâi lâng? ea, Perduna. Cât de curând, o s? vin? Balt cu dou? m?suri de nutrien?i de la rezervorul de sud. Trebuie s?-?i m?rturisesc, îns?, c? nici pe am?râ?ii ??tia de nutrien?i n-am putut s?-i prepar dup? cum s-ar fi cuvenit. Boala Oonei este… foarte stranie. Hai s?-?i spun ce am aflat pân? acum.
- Plec, se auzi atunci glasul stins al Oonei. Trebuie s? plec, zise ea, f?cându-l pe Bun?seara s? se clatine. Ochii i se umezir? ?i privi într-o parte.
- Unde s? pleci, Oona, unde? – îng?im? el, cu chiu cu vai. Uite, m-am întors de la vân?toare ?i…
- Plec. Trebuie s? plec, repet? feti?a printre gâfâituri ?i se dezveli, dând s? se dea jos din pat.
Bun?seara abia se ?inu pe picioare – ieri diminea??, Oona fusese s?n?toas? tun, ro?ie în obraji ?i voinic?, dup? cum trebuia s? fie mo?tenitoarea c?peteniei Ja?ilor. Acum – acum era numai piele ?i os, palid? ?i încerc?nat?, de parc? ar fi pierdut mai bine de un sfert din greutate în numai o zi. Era într-atât de sl?bit?, încât se pr?v?li la loc, în p?turi, scâncind.
- Dar eu trebuie s? plec, ?opti ea.
- Ce boal? e asta, Srebczak? Cum de-a sl?bit a?a?
- ?i-am spus c? nu ?tiu ce boal? e, replic? vraciul în ?oapt?, apropiindu-se de Oona. Iar de sl?bit, n-a sl?bit: doar s-a deshidratat.
O privi îndelung, îi cuprinse amândou? încheieturile, apoi o ?terse pe fa?? cu vârful degetelor. Îi gust? sudoarea, o adulmec?, dup? care iar îi cuprinse încheieturile, c?utându-i pulsul.
- E mai bine, zise Srebczak, învelind-o. Po?i s? mai opre?ti din c?ldur?, Perduna, c? a transpirat destul.
Bun?seara se repezi ?i el s? mai taie din solu?iile ce curgeau în stupii r?spândi?i prin camer?, pic-pic-pic. Zumzetul ce se ridica din bulg?rii mari de blan? deveni mai grav, iar Bun?seara r?sufl? u?urat, sim?ind cum aerul din igloo începea s? se r?coreasc?.
- Zici c?-i mai bine?
- A?a pare. Balt o s?-i aduc? de mâncare ?i de b?ut. Pân? una-alta, asta e tot ceea ce pot s? fac, dar sper s-o scoatem la cap?t. Acum, hai s? mergem în cealalt? camer?, ca s? vorbim.
 
 
Se a?ezar? pe stupii care înc? dogoreau, cu bl?nuri ce p?reau s? sfârâie în aerul igloo-ului. Balt î?i f?cu ?i el apari?ia, c?rând dou? m?suri – una, plin? cu o zeam? groas?, vâscoas?, iar cealalt?, plin? cu un lichid g?lbui. Bun?seara recunoscu mirosul rânced al rezervorului de sud.
- Chestiile astea ar trebui s-o întremeze ni?el, începu vraciul. Oona are o boal? tare stranie. ?tii c? eu nu sunt ca ceilal?i vraci: nu m? bazez doar pe ce-mi g?sesc scribii trimi?i în sângele bolnavilor. Mi se pare util s? stau de vorb? cu suferinzii ?i cu cei care au v?zut în ce fel a început boala. La fel am procedat ?i cu Oona. Ea nu era în stare s?-mi spun? nimic, dar ceilal?i copii mi-au povestit cum s-a întâmplat.
F?cu o pauz? ?i scoase din jachet? un deget de licheni toca?i m?runt. Îi pres?r? pe o buc??ic? de hârtie, o r?suci ?i-?i f?cu o ?igar?. Printre Ja?i nu mai fuma nimeni demult, dar îi suportau cu to?ii meteahna lui Srebczak.
 
 
- ?tiai c? Oona le-a spus copiilor, de mai multe zile încoace, c? trebuie s? plece din sat?
- Se joac?, Srebczak, replic? Bun?seara, nedumerit. E copil ?i se joac?.
- Mmm, f?cu vraciul, suflând fumul într-o parte. Nu cred c? Oona se joac?. Ea are o… credin?? cam bizar?. Le-a zis celorlal?i copii c?, dac? ar lua-o spre vest ?i dac? ar merge suficient de mult, dup? un num?r de ani rezonabili s-ar întoarce în sat, venind dinspre est.
Bun?seara c?sc? ochii.
- Ei, cum Dumnezeu de i-a dat a?a ceva prin cap? Cum adic?, s? se întoarc? din partea cealalt??
- De unde s? ?tiu eu? E ceea ce spune Oona.
Bun?seara î?i ?uguie buzele ?i se uit? într-o parte ?i în alta, buimac.
- În regul?, i-a trecut prin minte o chestie cam ciudat?, dar ?tii cum sunt copiii… Se gândesc la te miri ce… Ce leg?tur? s? aib? povestea asta cu boala ei?
- Ei bine, ast?zi, Oona a plecat din sat. De fapt, a fugit.
- Ce tot spui?! Cum adic?, a fugit din sat?!
- A?a cum auzi. Î?i preg?tise o boccelu?? cu de toate, a umplut-o în vreo trei-patru s?pt?mâni, din câte ?i-a dat seama Perduna, a umplut-o în trei-patru s?pt?mâni, deci, cu cele de trebuin?? pentru o c?l?torie lung? ?i a ascuns-o în crevasele mari dinspre apus. Ast?zi a dat s? fug? din sat, l?sând vorb? copiilor c? avea s? revin? peste vreo zece-un?pe’ ani, dinspre r?s?rit. Copiii, îns?, s-au luat dup? ea, în ascuns, ca s-o vad? ce face, iar ?sta a fost norocul Oonei, pentru c?, imediat dup? ce a scos boccelu?a din crevase, i s-a f?cut r?u ?i a c?zut în z?pad?. A?a a început boala…
 

 
- Nu cred c? Oona chiar dorea s? fug?, îl întrerupse Bun?seara pe vraci.
- Roag-o pe Perduna s?-?i arate boccelu?a. Avea de toate acolo. Pemmican, pastram?, un stup mititel pentru înc?lzit supa, luxofori de toate felurile, concentrate ?i zemuri din rezervorul de sud, mai ales zemuri din cele inteligente, pentru sezonul de vân?toare, o pânz? de cort, ba chiar ?i hârtie sintetic? din hala hidroponic?… Se preg?tise foarte bine. Într-un fel, se vede c?-i fiica ta, încerc? vraciul s-o dea pe glum?, dar Bun?seara nu schi?? nici un zâmbet.
- Poate c? doar se juca…
- De când i s-a f?cut r?u, numai asta spune: c? ea trebuia s? plece.
Bun?seara se încrunt?. Se apropie de Srebczak ?i-l privi drept în ochi:
- Feti?a mea se juca doar! Ce leg?tur? are jocul ei cu boala? Oona are febr? acum, ce treab? are joaca ei, sau chiar fuga ei, cu febra, cu deshidratarea ?i cu transpira?iile?
- ?i cu diareea, ad?ug? Srebczak, ridicând un deget în sus, de parc? tocmai diareea nu ar fi trebuit s? fie uitat?. S-ar putea s? fie vreo leg?tur? între toate astea, zise vraciul. Deodat?, strâmb? din nas ?i strig? spre cealalt? camer?: Balt! Vezi c? zeama aia nutritiv? e prea concentrat?, fir-ar s? fie! Fir-ar a dracu’ de meserie! Cum ?i-am spus eu s? amesteci ingredientele? Ai pus prea multe concentrate proteice ?i ai cam sc?pat la acizii polinesatura?i!
Balt începu s? se scuze – spunea c? programase întocmai combina?ia prescris? de Srebczak, c? nu se ab?tuse cu nici o iot? de la re?et?…
- Ce tot vorbe?ti, Balt? – se înfurie vraciul ?i se gr?bi înapoi în camera feti?ei. Tu nu sim?i mirosul zemurilor? Compozi?ia nu e cea pe care am dorit-o eu!
- V? jur, maestre! V? jur c? nu mi-am permis s? schimb nimic! Scribul meu a transcris întocmai prescrip?ia dumneavoastr? ?i, a?a cum a transcris-o, a?a am injectat-o ?i eu în prizele rezervorului. Pute?i s? verifica?i! Am înc? scribul asupra mea!
- Am s? v?d, spuse Srebczak, moroc?nos. Acum, îns?, opre?te zeama asta, bag?-i flaconul cel?lalt ?i du-te înapoi la rezervorul de sud, ca s? faci zeama a?a cum doresc eu. Dar, înainte de toate, d?-mi scribul t?u, s?-l verific.
Hm, era ciudat… Scribul transcrisese prescrip?ia lui Srebczak f?r? gre?eal?. Cu toate astea, vraciul strâmb? din nas când studie zemurile: rezervorul ?la nenorocit f?cuse o treab? de mântuial?. Ce naiba… Nu mai auzise de asemenea p??anie de când se ?tia: cum adic?, s? încurce rezervorul o am?rât? de sintez? nutritiv??
Îl întreb? pe Balt ce f?cuse, pas cu pas.
Balt nu gre?ise. Injectase scribul în prizele rezervorului dup? cum f?cuser?, totdeauna, to?i vracii din linia c?rora se tr?gea Srebczak. Din ce în ce mai mirat, Srebczak studie lichidele din cel de-al doilea flacon, care susurau discret, pic-pic-pic, scurgându-se în venele Oonei.
Lichidele respectau prescrip?ia. M? rog. Nici compozi?ia zemurilor din primul flacon nu era gre?it? radical – numai c? rezervorul nu respectase indica?iile lui Srebczak. Mul?i vraci nici nu s-ar mai fi chinuit, de altfel, s? sintetizeze zemuri, l?sând rezervorul s? fac? toat? treaba, dup? cum fusese conceput de str?mo?ii lor. ?i dac?, totu?i…
Srebczak se uit? la Balt, prelung:
- Juri pe ce-ai mai scump c? n-ai umblat nici la compozi?ie ?i c? nici n-ai l?sat rezervorul de capul lui, dup? cum fac confra?ii no?tri mai superficiali!
- Î?i jur pe ce-am mai scump, maestre! De ce-a? mai lucra cu tine, dac? m-a? baza doar pe ?tiin?a unui rezervor?
 
 
- ?tiu eu? Poate c? vrei s? m? verifici… Poate c? n-ai încredere în mie… Poate c? te încrezi în câmp ?i în carcase mai mult decât în mine… Poate c? mintea uman? ?i se pare mult prea imperfect? fa?? de rutinele precise ale unui rezervor…
        – Niciodat?, maestre! Niciodat?! – se jur? ucenicul.
        Srebczak îl ?intui cu privirea. Ucenicul nu f?cu altceva decât s? ridice din umeri.
- În regul?, Balt, zise vraciul într-un târziu. Du-te din nou la rezervor, mai injecteaz?-i odat? prescrip?ia, numai c?, de data asta, am s? te rog s-o verifici înainte s? vii încoace…
O lu?, târâ?, în camera cea mare a igloo-lui ?i se l?s? s? cad? pe stup. Slav? Domnului, se mai r?cise ni?el.
- Scuz?-m?, Bun?seara, relu? Srebczak, dar pe ??tia tineri nu trebuie s?-i scapi o clip? din ochi. M? rog… Probabil c? orice alt vraci ar fi tratat-o cu zemurile desc?rcate automat de rezervor. Dar eu nu sunt orice fel de vraci. În alt? ordine de idei, dac? dore?ti, po?i s? chemi pe altcineva în locul meu. Cred c? orice vraci de pe ghe?urile astea ar da fuga ca s?-l ajute pe Bun?seara, c?petenia Ja?ilor.
- O s? v?d. Pân? una-alta, îns?, nu mi-ai spus care e leg?tura dintre jocul Oonei ?i boal?.
- P?i… mi-am trimis scribii din sângele meu în sângele fiicei tale, pe urmele bolii. La cum ar?ta Oona, te gândeai f?r? prea mult? vorb? la o infec?ie. Asta au c?utat ?i scribii mei, dar n-au g?sit în fiic?-ta semn?tura niciunui germen. Asta n-ar fi fost mare lucru, pentru c? mai exist? ?i germeni necunoscu?i. Muta?ii, pricepi? Numai c?, o infec?ie d? anumite reac?ii, iar scribii mei n-au g?sit nici m?car urmele vreunor reac?ii de tip infec?ios.
 
 
- Vrei s? spui, începu Bun?seara cu aten?ie, c? Oona are o boal? din aia, la cap?
- Nu. Boala la cap, cum îi spui tu, nu se manifest? a?a, cu febr? atât de mare, cu diaree ?i cu transpira?ii. Pe de alt? parte, scribii mei n-au g?sit nici urmele unei asemenea boli, c? am c?utat ?i în direc?ia asta. ?i, în fine, de?i febra poate s? dea idei mai ciudate, cum ar fi cea cu fuga din sat, în cazul Oonei, ideea cu fuga a precedat febra.
- ?i atunci…
- ?i atunci, o s? prepar ni?te scribi mai deosebi?i, m?i Bun?seara, pentru c? eu nu cred în coinciden?e. O ?tiu bine pe Oona, de când am adus-o pe lume, ?i n-avea nici un semn care s?-mi spun? c?… hm, c? ar putea s?-?i imagineze pove?ti cusute cu a?? alb?. Nu e genul ei s?-?i imagineze aiureli din astea, care s-o fac? s? plece în lume, haihui. Prin urmare, cred c? exist? o leg?tur? între acest straniu delir al ei ?i boala pe care o vedem acum, prefa?at? chiar de… delirul acesta, teribil de nelalocul lui. Auzi tu! S? plece spre apus ?i s? se întoarc? dinspre r?s?rit! M? rog, o s-o scotocesc cum ?tiu eu mai bine. Dac? nu m? descurc, o s?-l rog pe t?lmaci s? m? pun? în leg?tur? cu confra?ii mei din alte sate. Am auzit de unii, tare în?elep?i, care tr?iesc în ni?te sate din sud. În fine, sper s-o scoatem la cap?t.
Bun?seara r?mase pe gânduri. Vracii ??tia… Vracii ??tia mai mereu vorbeau în dodii. Niciodat? nu erau siguri de nimic. Srebczak, îns?, f?cuse aproape totdeauna minuni. O s?-l mai lase vreo dou? zile s? vad? de Oona ?i, dac? n-o s? se observe nici o îmbun?t??ire, o s? mai caute el, Bun?seara, ?i al?i vraci.
- Merg pe mâna ta, Srebczak, conchise Bun?seara, dup? care se gr?bi s? se corecteze: Dou? zile am s? merg pe mâna ta.
- Î?i mul?umesc, zâmbi vraciul ?i trase un fum adânc din ?igara pe terminate.
În a?teptarea lui Balt, vorbir? despre una ?i despre alta, mai ales despre vân?toarea balenei care se încheiase cu succes, apoi iar??i discutar? despre Oona, dup? care î?i amintir? de chestia ciudat? cu rezervorul care nu respectase prescrip?ia clar?, dat? de Srebczak.
- Poate c?, totu?i, o fi gre?it Balt cu ceva.
- Balt nu face asemenea gre?eli, c? n-ar mai fi ucenicul meu, zise vraciul, cu glas ap?sat. Ce s? zic… E tare bizar? chestia asta. Deîndat? ce termin aici, m? duc s? v?d ce e cu rezervorul ?la.
Dup? ce Balt se întoarse, Srebczak mai trecu o dat? pe la feti??. Febra o l?sase aproape de tot dar, nemaiavând încredere în zemurile desc?rcate de rezervor, vraciul se ocup? el însu?i s-o hr?neasc? pe Oona, mirosind lichidele ?i zemurile, gustând transpira?ia feti?ei, ba chiar ?i urina , pân? ce se declar? mul?umit.
Apoi plec?. Bun?seara r?mase o vreme pe lâng? Oona, pân? ce se convinse ?i el c? fiic?-sa era mai bine. Apoi, î?i aminti de mirosul ciudat pe care-l sim?ise când se d?duse jos din caiac: trecuse pe lâng? carcasa cea mare a satului, cea de lâng? cheiurile s?pate în ghea?? ?i i se p?ruse c? o arom? mult prea st?tut? se ridica dintre c?rnurile carcasei.
 
 
- M? duc pân? la carcas?, îi spuse Perdunei, tr?gând o jachet? de vânt pe deasupra c?m??ii din piele fin? de pui de foc?. Mi s-a p?rut c? ceva nu e-n regul?.
- Ce naiba s? nu fie în regul?? Carcasele nu s-au stricat niciodat?. Poate c? doar a înghe?at. A fost tare frig azi.
- ?tiu cum miroase o carcas? înghe?at?. Asta mirosea altfel, mai zise Bun?seara ?i se gr?bi s? ias?. Î?i aminti atunci ?i de povestea cu rezervorul de sud ?i se întreb? dac? cele dou? p??anii nu aveau cumva leg?tur? între ele.
 
 
 
***

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X