O şefă dă cabinet – apare şi Oprescu, da’ e cam evanescent…

21 iulie 2008
 
Prin prim?vara lui 2003, b?ie?ii care se ocup? d? sistemul sanitar au hot?rât s? desfiin?eze un serviciu chirurgical dân Bucale – m? refer la serviciul meu, bien sűr. Acel serviciu func?iona în spitalul Sf. ?tefan, d? lâng? IGP, fiid cunoscut, îndeob?te, ca spitalul Tunari .
Buuuun… Spitalul ?sta avea ?i iel o tradi?ie, acolo… Fusese întemeiat p? la începutul secolului XX de un ordin monastic protestant, ordinul c?lug?ri?elor Diaconese – c?lug?ri?e d’alea, p? bune, cu mantii lungi ?i negre, cu bonete albe, exuberante, care le transformau capetele într-un soi de fluturi uria?i.
Acu’, s? vede?i chestie! Ce fel d? medicin? propuneau c?lug?ri?ele alea. Într-o parte a spitalului iereau s?racii – ??tia nu d?deau un ban pentru ce p??eau p’acolo. În alt? parte a spitalului, îns?, hmm… veneau îmbarzota?ii cu bani. Dac? un îmbarzotat din ?sta avea chef s? fie operat d? profesorul Gerota, p?i atunci venea Gerota s?-l opereze, contra cost, iar urm?rirea post festum a pacientului era efectuat? de medicii spitalului. Printre pacien?ii de lux, s-a num?rat Take Ionescu, care ?i-a permis s? cheme nu-?’ ce doftori s?-l îngrijeasc?, având în vedere c? locuia aici:
 
 
Vreau s? spun c?, în nici într-un caz, Take Ionescu n-a ajuns în salonul pe care îl vede?i mai jos, salon care înc? se mai afla în folosin?? la spitalul Sf. ?tefan, p? vremea când ieram io p’acolo.
 
 
Salonul pe care îl vede?i este plasat strategic: vreau s? spun c? d? în Barbu V?c?rescu, p? lâng? chio?curile d? la col?u’ cu ?tefan cel Mare, care chio?curi ofer? ?i bere plus vodc?, d? mare folos pacien?ilor cu TBC. Pe când mai lucram io acolo, pacien?ii fie se duceau la gard, fie chiar s?reau gardu’ ca s?-?i ia de-ale gurii.
Unul dintre pacien?ii no?tri a fost cu totul ?i cu totul ie?it din comun. Era cuplat la dou? baterii de aspira?ie toracic? – nu v? explic ce-s’ alea, v? spun doar c? discut?m despre 6 (?ase!) borcane mari, din sticl?, cu capacitatea de un litru, icstrem de asem?n?toare cu borcanele d? mur?turi. Normal c? între borcanele alea ?i om exist? ni?te furtunuri, m? rog, o s? v? fac desenul ca s? vede?i cam cum arat?.
 
Eh, omul nostru avea dou? astfel de sisteme, cuplate la hemitoracele stâng cu ajutorul unor furtunuri de cauciuc de v’o juma’ d? metru. Dup? ce s-a gândit bine, a pus borcanele într-o plas? ?i a s?rit gardu’, cu iele cu tot, dup? vodc?, p? timp d? noapte, pen’ c? a?a-i cerea organismu’. Nu le-a spart (nici vodca, nici borcanele d? aspira?ie), da’ nici bine nu i-a fost c? l-a apucat sângeratu’ dup? aia, de a trebuit s?-l oper?m repede-repede. A sc?pat ?i, dac? nu i s-a f?cut r?u d? la altceva, mai bea, bine mersi, ?i în zilele noastre,
Eh, cam ??tia erau pacien?ii no?tri când statul s-a hot?rât c? mai bine s?-i dea în m?-sa ?i s? ne desfiin?eze ?i p? noi, al?turi d? iei. Acu’, pacien?ii majoritari iereau am?râ?i dân ?ia d? care v-am spus, da’ mai operasem noi ?i ceva somit??i, c? tebeceu’ nu s? uit? mereu la ?taif. Pun io mâna p? telefon când aflu c? vor s? ne dizolve ?efii (prin mâna lui onor. madam Barto?) ?i iau leg?tura cu v’o dou?-trei somit??i d’astea. Tipic române?te, ajung icstrem d? rapid s? ob?in o întâlnire cu ?efii lu’ madam Barto? p? linie d? partid – adic? ajung în casa asta d? p? Kiseleff:
 
 
Casa a fost a lu’ tanti Lupeasca p? vremuri ?i, z?u c? am în?eles cum de-a ajuns pân’ la urm? în mâna pesedeilor. În casa aia, parchet, fresce, tavane pictate, c?r?i, mobil? stil, catifea, chestii d’astea. Într-o bibliotec?, dou? birouri. La un birou, o cucoan? d’aia, model vechi, temeinic, d? la pecere – în jur d? cinzejcinci d? ani, îmbr?cat? corect dar seac?, cu p?rul strâns în agrafe, cam asexuat?. Glasul: discret impregnat testosteronic. Tonul aspru. Femeie d??teapt?, una peste alta, tare de?teapt?, p? bune….
Îi prezint io problema, îi zic d? am?râ?ii cu pricina (pentru ei, problema nu s-a mai rezolvat niciodat?), îi prezint hârtiile cu statistica, m? rog, fac ce se face în astfel de situa?ii.
Iea pune mân? p? un telefon.
- Alo? Vreau cu Cut?ri?a.
I-au dat-o p? Cut?ri?a la telefon. Fuaaarte repede.
- Auzi, drag?… Ce mai faci? Ahh, nici io… Da’ p? la Breaza ai mai fost?
Nu. Nu fusese.
- Bine, trece madam cu pricina la subiect. Ia spune-mi tu ce ?tii despre situa?ia…. – ?i paseaz? tema de lucru.
Cut?ri?a începe s? bage. C? una, c? alta (era icstrem de bine informat?), iar cucoana d? la birou ba casc? ochii, ba se crispeaz?, ba s? joac? cu pixu’. Mai zice câte un mda, mai pune câte o întrebare ?intit? perfect, eh, chestii d’astea d? politician. Ah, ce uitasem s? v? zic era c? doamna cu pricina era ?efa de cabinet al lui Adi cu oole, ca s? ?ti?i.
- Draga mea, i-o reteaz? iea brusc lu’ Cut?ri?a, p? mine nu m? intereseaz? ce zice ics sau igrec! Io-l am în fa?? p? doctoru’ d’acolo ?i iel îmi zice al’ceva, a?a c? vreau s? rezolv problema asta. Cine vrea s? fac?… porc?ria asta?
Cut?ri?a s? cam code?te. ?efa d? cabinet scrâ?ne?te, da’ numa’ un pic, c? ailant? începe s? dea p? gur? tot. Trebuie c? e v’un barosan mare-mare, c? ?efa d? cabinet trage aer adânc în piept. Între timp, apare în bibliotec? ?i tov. Gu?e (Cozmin, pour les connaiseurs moskovites), care Gu?e e cam vocal în clipa aia da’, numa’ ce-o vede p? ?efa d? cabinet, c? deodat? începe s? mearg? în vârfu’ picioarelor ?i s? vorbeasc? în ?oapt?.
- Ei bine, conchide ?efa, s?-i spui lu’ ?la c? n-o s? fie a?a, dup? care: zdrang! – închide telefonul ?i începe s?-mi zâmbeasc?.
M? cite?te instant. Î?i d? seama c? m-a dat pe spate, chit c? e prea pu?in estrogenic?, a?a c? se face c? prive?te în z?ri. Nu-i ia prea mult, c? sun? telefonul. Nu-?’ ce zice ?la la cel’lalt cap?t al firului, c? ?efa i-o ?i d? pân gur?:
- Aici, i se spune domnu’ Pre?edinte, a?i în?eles? Aici, suntem în Kiseleff, a?i priceput, nu la Guvern! (îi era tare sil? când spunea Guvern). Acolo, în Pia?a Victoriei e domnule prim-ministru, aici e Pre?edinte, capisci?
Gu?e, care tocmai se lansase într-o vorb?-dou? cu o activist? d’aia mai tineric?, tace dân nou. S? uit? ?i el, cu gura c?scat?, la ?ef? ?i-mi pare bine c? nu lucrez acolo, cu ei, ?i c? nu-s’ coleg d? birou cu Cosmin, moscovitul.
- Fuaaarte bine! – se bucur? ?efa ?i, demonstrativ, orienteaz? receptorul spre mine, ca s? aud: "… ?i s?-i spune?i domnului Pre?edinte c? noi…"
M? rog. Omu’ spunea ceea ce trebuia s? se aud?. ?efa a prins s? zâmbeasc?. Gu?? a rec?p?tat glas. Dup? v’un minut, to?i eram mul?umi?i. Umbra lu’ Adi cu oole a râs, discret, dintr-un tablou. Un imbecil a frânat brusc în fa?a sediului, da’ nu ne mai interesa nimic: ?ara se mi?ca în parametri ?tiu?i.
- Bine! F?ce?i adresa aia ?i mai vedem! – conchide ?efa, ?l’lalt începe s-o pupe da’ iea-i trânte?te telefonu’ în pline mul?umiri.
- Vorbe?te p? banii no?tri, în?elege?i? – se uit? iea la mine, iar mie nu mi-e clar: ai cui, dracu’ ierea banii ?ia ai no?tri? Ai românilor? Ai partidului? Ai lu’ Adi, marele sponsor?
- Hmm, î?i aminte?te iea ce c?utam p’acolo, hai c’o rezolv?m! Am mai salvat io spitale. Dac? m? împotmolesc io, dom’ Pre?edinte rezolv? iel lucrurile cât ai clipi.
Deodat?, devine icstrem de gânditoare. Un zâmbet îi înflore?te în col?ul gurii.
- ?ti?i ceva? A? putea s?-i dau lucrarea asta chiar lu’ Barto?, c?  iea n-o s? fie în stare s-o rezolve, a?a c-o s?-?i rup? gâtu’…
Zâmbetu’ ?efei se transform? în rictus ?i io nu-?’ de ce trebuie s? aflu c? iea n-o are p? Barto? la inim?. M? rog, dup? ce mai r?spunde la v’o dou?-trei telefoane, îmi dau seama tot mai clar c? între Ilici cu înghesuiala dân ’89 ?i Adi cu oole d? la Cornu e sup?rare mare – da’ d? ce tre’e s? aflu io d? treaba asta?
- Las’ c? nu i-o dau lu’ Barto?! Asta o s-o rezolve Sorin! Ia! Hai, c? trebuie s? face?i un scurt memoriu, ca s? ?tie ?i dom’ Pre?edinte ce se întâmpl?!
Se prinde c?-s’ cam taNpit, a?a c?-mi face iea programu’ p? viitoarele ore. Mi-l g?se?te ?i p? Sorin (i.e. messer Oprescu), îmi spune când ?i unde dau d? iel ?i m? trimite în natur?.
Buuuun. Sar peste detalii. La ora stabilit?, ajung la Elias la spital, unde Oprescu convocase o conferin?? de pres?. Înc?perea era chiar asta:
 
 
Mese, pahare d? plastic, sucuri, pr?jituri, pateuri, lume ziaristic?, profii h?i mari dân UMF Carol Davilla – se preg?teau s? discute chiar iure?ul care ne dobora ?i pe noi, ca efect secundar.
M? duc la Oprescu:
- Vin din partea doamnei…
- B?h, tat?, ia-m? u?or! To?i ??tia, îmbr??i?eaz? el cu un gest larg preacinstita adunare profesoral?, to?i ??tia au aceea?i problem?! Ai pu?in? r?bdare… uite! Ia ?i tu o pr?jitur? d’asta, c? nu-i cu zah?r!
Îmi face cu ochiu’ ?i-mi arat? un scaun. Sunt ascult?tor. Lumea era nervoas? ?i, cu to?ii, se îmbr??i?au cu Oprescu d? parc? se preg?teau d? marele asalt d? la Grivi?a, Rahova, R?zboieni, Rovine pân câmpii, chestii d’astea…. Buuun, apar ?i ziari?tii, cu camere, cu pixuri, cu foamea-n gât ?i setea-n gland? – cu toate astea, ele mi-au p?rut, înc? de-atunci, cam prea scoabe.
?i începe scandalu’! Oprescu et. profii se ridic? pe rând, s? iau d? minister (Barto? era pesedist?!), s? iau d? Casa d? asigur?ri, s? iau d? politicieni, de r?mân, naibii în scaun, incapabil s? pricep dân ce partid face parte Oprescu (sta?i lini?ti?i – între timp, m-am prins c? e dân pesede!). Când ?i când, Oprescu f?cea semn ziari?tilor, s? opreasc? înregistr?rile, iar el se lansa într-o diatrib? suculent?, sus?inut d? profi, care-?i desf?ceau cravatele, comb?tând ?i iei dup? cum puteau. Mato Grosso modo, replicile se succedau cam a?a.
Oprescu:
- Îi beli?i?
Profii:
- Îi belim, b????h!
Dup? care, Oprescu le f?cea iar semn ziari?tilor s? înregistreze, lumea se calma ?i-?i aranja lucul, ?i iar începeau s? bage cu Ioropa, cu necesit??ile medicinei moderne, cu flapsuri legate de Hippo ?l b?trân, cu minciunile politicienilor, m? rog, you know the drill….
Am re?inut c? Oprescu, printre altele, pl?nuia o "clism? cu pietri?" directorului Casei Na?ionale de Asigur?ri, chestie la care am subscris ?i io, ova?ionând, al?turi d? profii mei care ierea fuarte mul?i – era atât d? mul?i încât, dac? ar fi dat v’unu cu v’o bomb? p’acolo, fa?a medicinei române?ti s-ar fi schimbat ni?el, da’ nu prea mult, pen’ c? mul?i profesori, pu?ini doctori, dup? cum zice unu’ care chiar ?tie medicin?, da’ n-a intrat cu iei în sereleu’ umefe Carol Davilla.
Dup? o vreme, se consum? veninu’ ?i s? încheie, naibii, conferin?a de pres?. M? duc la Oprescu cu jalba în pro?ap, dau s? bag o introducere, da’ iel îmi spune s? trec la subiect.
- Statisticile noastre bla-bla, bag io.
- To?i au statistici bune, mi-o taie iel. Zi-mi, mai bine, ce vor s?-?i fac? ??tia.
Îi zic. Omu’ se gânde?te umpic. Dup? care, spune:
- B?h, treaba asta a ta s? rezolv? cu v’o 5 milioane d? dolari. M? vede c?-mi cad mâinile, pen’ c? simte, instant, nevoia s? m? lini?teasc?: Stai, b?h, c? nu-s’ a?a d? mul?i bani!
?i se-apuc? s? explice: parteneriat public-privat, fi?e d’astea, mai îmi d? v’o dou?-trei nume, m? pune s? fac un proiect – pfuuuh, ?i s?-l sun în dou?-trei zile. Ciudat e c?, la numa’ doo zile dup? întâlnirea cu Oprescu, apare un domn care lucra în capu’ str?zii Dinu Vintil? (acolo e o întreprindere veche, mare, da’ f?r? firm?, f?r? nimic), aproape d? spitalul Sf. ?tefan ?i începe s?-mi zic? c?-i bonlav. Dau io s?-l întreb ce are (adic? s?-i iau anamneza), da’ iel mi-o taie scurt:
- Da’ parc? v? v?z cam sup?rat, dom’ doctor.
Io, atât aveam nevoie, c?-l mai consultasem p? domnu’ ?i ?tiam c? ierea ni?el cam ipohondru. Îi povestesc toat? t?r??enia, iar, dup? o vreme, omu’ se plictise?te ?i-mi zice:
- Dom’ doctor! P?i treaba asta s? rezolv? cu v’o 5 milioane d? dolari. Uite cum m-am gândit… B?g?m un parteneriat public-privat care…
?i se apuc? s?-mi explice una ?i alta, cum o s? m? fac? director, cum o s? m? pl?teasc? în dolari etc.
M? rog. S- a ales prafu’ ?i d? proiectu’ cu Oprescu ?i d? proiectu’ cu domnu’ cel ipohondru ?i, dup? luni d? hinghereal?, ne angajeaz? Oprescu la SUUB p? to?i doctorii p? care ne goniser? pesedeii ?i mari d? la spitalu’ Sf. ?tefan. D? fapt, am aflat c? p? iei îi interesa un alt spital, Sf. Ecaterina, d? p? strada cu acela?i nume, p? undeva p? lâng? Patriarhie. Ca s?-i scoat? p? doctori ?i p? pacien?i d’acolo, avuseser? nevoie d? loc, care loc fusese ob?inut la Sf. ?tefan. Nu ?tiu ce s-a mai petrecut în Sf. Ecaterina, c? noi am ajuns la marele bloc medical din Bucale, ?la definit cel mai bine pân faptul c? nu-i mai merg lifturile, de?i are 13 niveluri utile, doldora d? pacien?i.
 
 
B?h, ?i ne mut?m noi la bloc, dup? cum a spus un coleg. În anu’ ?la am aflat cam care e treaba când ai de-a face cu autorit??ile localnice: în primu’ ?i singuru’ rând, î?i trebuie o pozi?ie standard. Pozi?ia e cam a?a: dai capu’ u?or p? spate, ca?ti gura larg ?i închizi ochii, astfel încât s? încasezi plenar fela?ia administrat? de autorit??i care, în ciuda genului, asta ne ofer? cel mai des, fiind autorit??ile, totu?i, substantiv colectiv, deci potente.
Mda. Cât despre surprizele d? la bloc, au fost reprezentate, fundamental, d? rasele d? oameni bizari peste care am dat. O singur? chestie a? mai vrea s? mai zic. ?efa aia d? cabinet, cât ierea ea d? dur?, era cât pe ce s?-i luxeze p? b?ie?ii dân minister, a?a, mine de rien.
Cu pu?in? vreme înainte de a ne muta la Universitar, am o întâlnire la direc?ia sanitar? a municipiului, în care trebuia s? rezolv?m problemele adminsitrative ale mut?rii. Nu mic? mi-a fost mirarea când, directoarea m-a întâmpinat cu urlete ?i strig?turi:
- M-ai min?it! Aaaaaah! M-ai dus cu vorba! Mi-ai spus c? te mu?i la Municipal ?i m-ai lucrat p? la spate! Aaaaaaah! Mincinosuleeeeee!
Habar n-aveam d? nimic. Îi spun c? nu pricep. Iar iea:
- Au sunat! Au sunat ?ia d? la sediu’ central! Au zis c? dom’ Pre?edinte, însu?i, (Adi cu oole) se intereseaz? d? soarta voastr? ?i c? recomandarea lui e s? r?mâne?i p? loc.
- Da’ io nu ?tiu nimic…
- Ooooff! Ne distruge?i! Aaaaaah! Pic?m, naibii, d? pro?ti… De ce ai zis c? te mu?i dac? nu vrei s? te mu?i?
- Doamn?! Dac? am zis c? m? mut ?i dac? îmi rezolva?i ?i personalul p? deasupra, z?u c? m? mut dincolo!
- Atunci opre?te-i p’?ia d? la partid! S? nu mai dea telefoane, c? nici Barto? nu mai are curaj d? nimic!
- Cum naiba s?-i opresc io, doamn?! Io n-am mai vorbit cu ei d? v’o lun?! (C? atâta durase alerg?tura, numai pân? atunci.)
Am aflat numa’ dup? mai mult? vreme ce s-a petrecut. H?ita?? trecut? prin ciur ?i dârmon, ?efa d? cabinet a lu’ Adi a urm?rit desf??urarea problemei în lini?te maxim?, f?r? s? fac? valuri d?loc. Eh, ?i când a v?zut c? madam Barto? nu lua seama la cele spuse d? dom’ Pre?edinte al tuturor oolor, a coborât din preaînaltul pozi?iei ei d? partid ?i-a intrat peste cucoanele astea dân birourile ministerului, spulberându-le dintr-un singur telefon. Un martor ocular mi-a povestit, dup? v’o doi ani, cum s-a înmuiat receptoru’ (?efa de cabinet vorbea doar la telefonul fix!) în mâna lu’ tanti-ta Barto? ?i cum l-a a?ezat la loc, în furc?, dup? cum se spunea odat?.
- M?i, Cut?ri?elor, m?i, a explicat iea, madam Barto?, adic?, interlocutoarelor, da’ ??tia-l ?tiu p? domnu’ N?stase. Cic? au o rezolu?ie pozitiv? semnat? d? dânsu’… Hai s?-i l?s?m unde sunt, voi ce zice?i?
Ele au zis c? da, ce s? fac?.
Treaba e c? nici io, nici colegii mei, nu l-am v?zut p? Adi nicicând. S-a întâmplat numa’ c? am dat un motiv serios ?efei lui d? cabinet, s?-?i pl?teasc? ni?te poli?e pân partid, la un mod absolut m?iastru.
Femeie aprig?, b?h, aprig? r?u, nu a?a, ca s-o citez pe tovar??a Ana Pauker, via Eliade, dân vremea când s? plimba iel "P? strada Mântuleasa"…
Dup? care ne-am mutat cu to?ii la Universitar, dup? cum v-am spus, ?i-am înc?lecat pe-o ?a care ?i acum mi se pare cam grea. Cât despre pacien?ii cu TBC, iei au r?mas s? se înghesuie ?i mai ?i, p? unde-or apuca, c? doar a?a le-a fost scris!
 
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X