Armeanul fără nume

17 iulie 2008
 
 
"Trei români, un jidan, trei jidani, un armean…"
Vorba asta am auzit-o de la un coleg const?n?ean ?i, s? nu v? a?tepta?i ca formularea "jidan" s? fi avut vreo conota?ie cât de cât peiorativ?. De fapt, era o constatare intrat? în folclorul const?n?ean, referitoare la capacitatea de adaptare ?i la pragmatismul evreilor ?i, mai ales, la cel al armenilor.
Pân? recent, eram p?truns de legenda urban?, de la Bucure?ti de ast? dat?, conform c?reia armenii ne p?streaz? nou?, românilor, o simpatie aparte datorat? modului în care i-am primit dup? genocidul la care au fost supu?i la finele primului r?zboi mondial pe teritorii înc? otomane.
Umpic de research, îns?, mi-a demonstrat c? avem rela?ii cu mult mai vechi cu armenii. Practic, armenii au ajuns aici de aproape o mie de ani – ba coloniza?i de Bizantini, ba refugia?i din calea selgiucizilor, a t?tarilor ?i a mongolilor. In?i practici, armenii s-au ocupat în special cu comer?ul, atât la noi cât ?i prin alte locuri – de pild?, în zilele noastre, comer?ul cu diamante de la Anvers se afl? ?i în mâini armene?ti.
Dou? chestii mi se par interesante, legate de armeni. Prima este alfabetul, creat de la cap la coad? de un ins cu identitate cunoscut?, Mesrop Ma?to?, pe la anul 405 d. Chr. Mesrop a folosit respectivul alfabet pentru o traducere a Bibliei, fapt care ne trimite la a doua treab? interesant? despre armeni: cre?tinismul lor are o pozi?ie aparte fa?? de standardul consfiin?it la Chalcedon - ei consider? c? Isus Christos are doar o natur? divin?, spre deosebire de ortodoc?i, de pild?, care consider? c? în Isus se reg?sesc atât natura uman?, cât ?i cea divin?. Aceast? pozi?ie dogmatic? armeneasc? poart? numele de monofizism, iar noi nu suntem de acord cu iea.
 
 
Buuuun, revenind la armenii din Românica, dup? atâta stat pe la noi, au l?sat ?i ei câteva urme… fizice, s? zicem.
 
 
E-xact!… Mai sus, se vede Hanul lui Manuc. Manuc, ?sta, Manuc Bey, dup? cum mai era cunoscut, se numea, de fapt, Emanuel Mârzaian ?i provenea de la Ruse. Povestea lui Manuc Bey este în stare s? umple, numai ea, o carte întreag?, fiind iel un om orientat foarte, care a solicitat ?i c?p?tat cet??enia ruseasc?, despre care se spunea c? iera cel mai bogat ins din Balcani, care a mai ciugulit ?i func?ia de mare dragoman al Moldovei (principe, supus Por?ii) ?i care a ?i intermediat între ru?i ?i turcale?i pacea de la Bucure?ti, în 1812. Negocierile au avut loc (cum altfel?) la Hanul lui Manuc.
A mai avut o cas? ?ap?n?
 
 
la Hânce?ti, în Basarabia.
Dup? toate cele la care a participat (a sc?pat ca prin urechile acului de o r?scoal? între insideri la Istanbul , chiar când i se înmânau oficial titulaturile pentru Moldova), s? ne mai mir?m c? a murit… hm, în urma unui banal accident de c?l?rie, în timp ce alerga nebune?te pe calul s?u Murg 4wheel-drive, cu dou? ?evi de e?apament nichelate, full-options, de?i purta o vizier? Ray Bean veritabil??
M? rog. N-a fost el singurul armean cu stare ?i care a l?sat urme în republica s?rb?toreasc? român?. Spiru Haret. Virgil Madgearu . Vasile Mor?un. Alexandru Tatos . Anda C?lug?reanu. To?i au fost armeni.
Mda… Io vreau s? v? zic, îns?, despre un armean al c?rui nume nu mi-l amintesc. O s? în?elege?i singuri de ce n-am cum s? mi-l amintesc.
Armeanul nostru f?r’ de nume avea studii juridice. Era un ins talentat, s?racu’. Ei, ?i pe la 1922 – 1923, a fost iel prins într-o chestie serioas?, acolo, la ministerul de justi?ie. Erau ni?te ani acceptabili, în care Bucure?tiul ar?ta cam a?a:
 
 
Anii ierau acceptabili pentru c? manelele se auzeau prea pu?in spre d?loc, pen’ c? ma?inile ierea mai rare, pen’ c? nu începuser? ??tia înc? s? vând? lucruri care se stric? repede doar ca s? avem motiv s? cump?r?m tot d? la iei, pen’ c? în anu’ h?la (cum care? – 1923!!!) s-a înfiin?at echipa aia d? fotbal, Real Rapid, pen’ c? Copos nu iera nici m?car în inten?ia coaielor lu’ ta’su ?i pen’ c?, tot atunci, un dolar american f?cea exact 4.200.000.000.000 m?rci general-germane.
Tot în anul ?la (1923, pricepe?i!), la 28 martie a fost aprobat? Constitu?ia României Mari.
 
 
Constitu?ia a fost redactat? de acest armean f?r’ de nume, d? la cap la coad?, a?a cum f?cuse Mesrop odinioar? cu alfabetul armenesc – adic? s-a chinuit armeanu’ d? la Bucale (f?r? pisiuri, f?r? hyperlinkuri ?i alte alea) s? pun? în acord sute de articole, astfel încât s? nu se bat? cap în cap ?i nici s? nu sar? juri?tii toat? ziua bun? ziua cu cereri de explica?ie p? la Curtea Constitu?ional?.
B?h, ?i i-a ie?it treaba armeanului nostru! A scos constitu?ia, m?h, s? mor io! A citit-o pân? ?i Iorgovan, ?l d? sus s?-l ierte, da’ nu i-a ie?it chiar la fel!
În consecin??, dup? o vreme oarecare, armeanului i s-a oferit scaunul de ministru al justi?iei, numa’ c?, poftim daravel?! Armeanul, nu ?i nu, c? iel ie doar un conlocuitor, c? nu se cuvine s? ocupe un fotoliu ministerial cât? vreme exist? suficient de mul?i juri?ti români în stare s?-?i asume asemenea responsabilitate.
Hm! S?rmanul… oare ?tia ce vorbe?te?
Trec anii ?i, pe pagina din urm? a ziarelor încep s? apar? ni?te pove?ti fuaaarte ciudate. Era vorba (v? aminti?i, nu?), despre ni?te in?i cam egalitari?ti – nu-i pricepea nimeni ?i nu se ?tia ce dracu’ îi apucase, da’ f?ceau un t?r?boi ceva d? speriat, motiv pentru care li s-au dresat sumedenie de procese pentru tulburarea lini?tii publice, pentru gunoaie l?sate pân ora? ?i pân mentalu’ public, chestii d’astea. In?ii ierau comuni?ti ?i… hm, cine crede?i c? s-a trezit s? le fie avocat dân oficiu?
Tot armeanu’ ?sta f?r’ de nume. Cum ajungea un comunist la ananghie, hop ?i armeanu’ nostru s?-i sar? în ap?rare. F?r? bani, f?r? nimic, a?a, de amoru’ artei. Întrebat fiind de ce se bag? în aiureli din astea, omul a replicat c? era plictisit s? tot apere in?i pe care îi putea ap?ra oricine.
Înc? o dat?: hm!
B?h, ?i vine WWII, ?i dup? aia vin comuni?tii la manete. Încep procesele astelante: contra legionarilor ?i ale fo?tilor deciden?i interbelici. Ei, ?i cine crede?i c? a s?rit în ap?rarea lor? Normal, armeanu’ f?r de nume, care motiva c? era o provocare s? faci dreptate în condi?iile anilor ’47 – ’50.
Numai c?, a fost o provocare ?i la adresa comuni?tilor, care l-au r?bdat iei ce l-au r?bdat pe fostul lor ap?r?tor dân oficiu, dup? care, odat? i-a luat dracii ?i l-au închis ?i p? armeanu’ f?r’ de nume, a?a c? s? vad? care era obiectu’ muncii sale. A avut ?i iel un ap?r?tor dân oficiu da’, normal c? nu l-a sc?pat d? mânia proletar?, care mânie proletar? l-a trimis p? la vreun canal sau gherl?, d? unde nu s-a mai auzit niciodat?, nimic d? iel.
Acu’, v? rog io, da’ v? rog io mult s? face?i un efort ?i s? indentifica?i, privind în jur, p? sticl?, pân ziare sau s? trage?i cu urechea pân? da?i de un asemenea individ p? ve?nicele plaiuri carpato-danubiano-pontice. Un avocat care s? sar? la b?taie dân oficiu pentru unii care au pierdut lupta dinainte, ?i care avocat s? fi refuzat, în prealabil, un fotoliu de mininstru, oferit lui pentru c? a redactat o constitu?ie considerat? exemplar? – adic? NICI nu i-au dat ministerul a?a, la derut?, pân’ la promulgare , dup? cum auz c? se praftic? în zilele noastre, Amin!
Gata, gata, gata, pricep, hooo! Pricep c? n-avem avoca?i atât d? competen?i, pen’ c? tr?im în alte vremuri! Da’ m?car v’un om ca armeanu’ ?sta, m?car o fiin?? cuvânt?toare, indiferent de job (poa’ s? fie ?i ziarist d’?la, d? rit nou, care n-ar fi trecut p? vremea mea, la român?, nici mort), o fi vizibil p? vreundeva?
Nu? Mda… B?nuiam io. Un ins din ?sta e într-atât d? exotic încât trebuie s? fie unreal. Imaterial. Nev?zut ?i neauzit. Nebun, deci taNpit. Un neadaptat, fir-ar el s? fie, c? nu-?’ ce m-a apucat s? scriu despre iel! 
Da’ nu pot s? nu m? întreb o chestie: oare cum ar fi dat acest om în zilele noastre, invitat la v’un toc?ou cu Elena Udrea, p? Realitatea s? zicem, beneficiind de moderarea m?iastr? a lui Icsulescu plus V. Stan plus leptopu’?
Iar la final, nu ?tiu de ce naiba m? mai mir c?, român de-al nostru fiind ?i io, nici m?car numele nu i l-am ?inut minte…
 
P.S. Chiar nu-mi amintesc numele acestui personaj. Mi-ar p?rea tare bine s?-l aflu vreodat?, pentru c?, z?u, e un nume pe care n-ar fi trebuit s?-l uit. "Mais, on est ici aux portes de l’Orient, oů toutes les choses sunt prises ŕ la legčre…"

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X