Scurtă imersiune

9 iulie 2008
A? fi dorit s? extind ideile acestui post (īl tot amān de o bucat? de vreme) dar n-am s? fiu īn stare. Hm… Vroiam s? zic v’o dou?-trei vorbe despre cine e literatura ?i ce vrea iea, da’ vineri m? pāndesc unii dintr-o comisie d? specialitate, avānd io a le expune lor o lucrare ?tiin?ific? pentru care am preg?tirea s? vorbesc neīntrebat – prin urmare, slav? Domnului, n-am cum s? m? extind azi p? teme d’astelante.
 
 
O īntrebare, totu?i: ceea ce se vede mai sus, este art??
N-am s? r?spund, pentru c? nu mai sunt sigur d? nimic. Recent, am avut mai multe discu?ii p? tema asta, iar asear? am v?zut un reportaj despre un pictor (n-am prins de la īnceput, deci nu-i ?tiu numele) care se str?duie?te s? nu picteze dou? tablouri care s? fie īncadrabile aceluia?i stil.
Chestia, īn sine, m-a bucurat ?i mi-a pl?cut. Cānd m? apuc s? scriu un text, nu-mi propun s? respect canoanele unui gen – consider c? subiectul ajunge s? genereze genul. Singurul lucru care m? preocup? este s? creez pl?cere unui num?r de lectori – cu cāt mai mul?i, cu atāt mai bine, ?i spun asta nefiind mānat de considerente pecuniare.
La un moment dat, am fost īntrebat de editorul ultimului meu text, īn ce gen se īncadreaz? respectivul text – īntrebarea era pertinent?, avānd īn vedere conflictul estetic dintre F et SF vs. mainstream, conflict īn care am fost, deseori, prins.
- P?i, io i-a? zice roman new age , am zis cu jum?tate de gur?, pentru c? nu prea-mi plac indicativele anglo-saxone.
Numai c?, new age era singurul hint care mi se p?rea potrivit pentru īncadrarea textului (or fi necesare asemenea īncadr?ri?). ?i mai ziceam new age pentru c? ?tiam ce filoane mentale uzitasem ca s? scriu: pu?in? teorie Gaia , pu?in p?gānism ?i, mai ales, o idee care m? bāntuie de ani de zile: ipotetica limb? comun? despre care vorbe?te filozofia zen, o limb? a sferelor totodat?, care poart? un nume ce rezoneaz? bizar: Koto Tama.
 
 
Dar, toat? filozofia asta dind?r?t a fost sacrificat? cu extrem de mult? non?alan?? īn favoarea unui singur scop : ob?inerea unei pove?ti simple ?i cursive, chestie care nu e totdeauna u?or de ob?inut (pentru mine, cel pu?in).
Pe urm?, am aflat (am reaflat) c? pove?tile simple ?i cursive n-au leg?tur? cu arta. OK. Īnseamn? c?, scriind textul, mi-am dirijat pān? la deznod?mānt un fel de ritual, ceea ce mi se pare o chestie de bun sim?, mai ales dac? reu?esc s?-i mai atrag ?i pe al?ii al?turi de mine.
Cum-necum, cei care au scris despre acest text, ?i m? refer la critici (oare ar trebui s?-i ad?ug?m īn tagma "tr?d?torilor", al?turi de traduc?tori? :) ) au sc?pat trimiterile c?tre zonele amintite mai sus. Ceea ce m? face s? cred c?, respectivele trimiteri n-au fost suficient de explicite, lucru care, la rāndul s?u, īmi arat? īnc? o dat? c? ceea ce am convenit s? numesc ritual prin scris, nu are cum s? fie explicit pān? la ultima consecin??.
Vreau s? spun c? textul devine ?eful de la un moment dat īncolo. Chestie care īmi d? dependen?a d? scris, c? numa’ a?a ajung io īn acele locuri pe care n-o s? le calc cu piciorul nicicānd.
Despre asta, dar mai ales despre ce cred eu c? īnseamn? literatura, īn interviul de aici.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X