Chiolhan cu ziarişti şi viitor preş.

30 iunie 2008
(bag mâna-n foc pentru chestia asta, pen’ c?-i tr?it? nemijlocit de moi. scuze anticipate ziari?tilor one?ti chestia asta e dedicat? colegilor lor, fripturi?tii-d?-?tiri. faza e, comme d’habitude, real?!!!)
 
 
Voi a?i tr?it v’o dat? o criz? d? hemoroizi ? Doamne, e cumpliiiit! Î?i dizolv? mintea, te face s? umbli n?uc în c?utarea nedurerii, te face s?-?i fie fric? s? dai p? la veceu, transpiri, devii moroc?nos, iar dac? ai pu?in noroc, scrii Capitalu’ – cic? Marx ar fi avut hemoroizi ?i c? d’aia a ie?it biblia comunismului cu curu’n sus.
Prin urmare, eram io în plin? criz?. Era iunie, acu’ v’o un?pe ani. P? vremea aia, ieram în rela?ii icstrem d? apropiate cu o ziarist? – nu spui cine. Ei, ?i iat? c? vine iea într-o zi p? la mine ?i-mi zice a?a:
- Hai, vineri, la Mamaia, la chef!
 
 
Io, cu hemoroizii. Nu prea aveam chef d? chef. Încep s? fac fitze, c?-s’ d? gard?, c? am treab?, c? cine e Mamaia etc.
Iea:
- Hai, c? nu ne cost? nimic! Mergem p? gratis cu trenu’, st?m trei zile la mare ?i nu pl?tim nici cas?, nici mas?.
Acu’, voi ?ti?i c? io mi-s doctor – adic?, fac parte dân specia aia d? ?pagasini care vorbe?te urât cu lumea ?i omoar? toat? ziua la pacien?i pen’ c? suntem ni?te pro?ti (pro?ti c’am r?mas în românica…). Vroiam s? spun c?-s’ cam mocangiu ?i c?, pân urmare, am ciulit urechile la o asemenea propunere. Am mai f?cut io ceva fi?e, c? m?car atâta lucru înv??asem d? la doamne, da’ ieram preg?tit, oricum, s? zic da. (Fi?i aten?i/atente, c? ?sta e singuru’ paragraf mincinos dân text, da’ d? bine la publicu’ c?l?tor.)
Poate c-o s?-mi treac? hemoroizii, mi-am spus, a?a c? am b?tut palma pentru plecare. Singura chestia asupra c?reia nu ne-am în?eles era ora plec?rii. Chiar n-aveam cum s? p?r?sesc spitalul la ora prânzului, având io niscaiva treburi pân sec?ie: ba un dren d? pus, ba o i?ire d? f?cut, ba d? dat ochii peste cap, chestii d’astea…
Iea:
- Hai, b?h, d?-i încolo p-?ia! – ?ia erau pacien?ii. C? ne pl?te?te ?i drumu’!
- N-am cum s? plec a?a d?vreme!
- Tu n-auzi c? ne pl?te?te ?i drumu’?
- Ei, las’-c?-s’ doctor ?i-oi reu?i io s?-mi pl?tesc biletu’ d? tren pân’ la Constan?a.
Zis ?i f?cut. Sose?te ziua d? vineri, io ies dân gard? p? la ora 3 dup?-amiaza ?i m? duc la gar?, iau bilet etc.
În tren, hemoroizii s? r?scoal?. Da’ r?u d? tot. În compartiment cu mine, o ins? cam mi?to. D? fapt, era foarte mi?to. Ca s? fiu cinstit, m-a dat p? spate. M? întrebam ce dracu’ s? mai m? duc io la Constan?a, c? pe vremea aia mi se p?rea c? am toate drepturile d? p? p?mânt.
Iea s? uit? la mine. Se prinde ce-i în capu’ meu, da io, cu hemoroizii. M? c?zneam s? nu grimasez, da’ iea crede c? a punctat decisiv. Zâmbe?te. Io sunt bou cu femeile chiar ?i dac? n-am hemoroizi, a?a c? intru în panic?. Iea m? vede ?i se preg?te?te s? dea cu harponu’ ?la femeiesc în inima mea, a?a c? încruci?eaz? picioarele în felul acela.
R?mân f?r? aer. Sunt gata s? las totul balt?, numai c? durerile hemoroidale m? str?pung pân? în creier. Îmi vine s? l?crimez ?i, oricum, nu mai am cum s? stau p? scaun, deci ies p? culoar ?i m-apuc d? fumat. Iea r?mâne masc?. Col?ul gurii dân dreapta îi cade în jos. Ooh, o pricep, p? bune c’o pricep, drept pentru care hemoroizii m-au luat ?i mai r?u.
În fine. Ajung la Constan?a. P? vremea aia, nu numa’ c? n-aveam ma?in?, da’ nici mobil nu posedam, a?a c? nu-mi amintesc cum de i-am dat de ?tire împricinatei cu ce tren aveam s? viu. Iea îmi tot spunea c? vine dup? mine la gar?, io nu ?i nu, c? iau io un taxi, c? ?tiu bine Constan?a (st?tusem v’un an p’acolo, cât lucrasem ca medic la Navrom), numa’ s?-mi zic? unde s? ajung.
- Ba n-o s? iei nici un taxi c? vin ??tia s? te ia cu ma?ina!
B?h, s? fie! Vin ?ia ?i m? iau cu ma?ina…
?i chiar au venit. Iera o Dacie alb?, cu num?r scurt. M? arunc în ma?in? ?i abia dac? reu?esc s? v?d ce-i în jur din cauza analgezicelor pe care le aruncasem p? beregat? cu pumnul. Vedeam Constan?a ca prin cea??, d? parc? ieram la un film în care jucam ?i io. Picioarele împricinatei par s? se lungeasc?. Sânii i se fac pu?in mai mari. Pân? ?i ochii parc? i-ar fi mai umezi.
- Ai b?ut ceva?
- Noo. Am avut o gard? cam nasoal?, fac io p? niznaiu’, c? doar nu-mi iera nevast? s?-i spun c? m-au luat hemoroizii.
Acu’, despre hemoroizii ??tia. Îi luasem, ca s? zic a?a, d? la Belgrad, când cu lansarea unui roman tradus în sârb?, 2484, Quirinal Ave. Îmi lansasem cartea la sârbi, în plin embargou, ?i mâncasem ni?te senvi?uri nemaipomenite p? strad?. Aveau gr?tare p? strad?, la Belgrad, p? vremea aia, iar io nu rezistasem ?i-mi luasem un senvi? cu un uria? ardei iute, lung cât tot senvi?u’, care m? terminase p? luni d? zile, c? nici la doctor nu m? dusesem, c?-i ?tiam prea bine ?i nu ieram io omu’ care s? se lase p? mân? d? chirurg când m? ?tiam capabil d? suferin??.
Sunt român, ce kilu’ meu… Am r?bdare ?i m? pricep la t?cut. Da.
Ei, ?i ajungem noi la nord d? Constan?a. Credeam c? ne ducem la Mamaia numai c?, deodat?, Dacia o ia p? un drum l?turalnic ?i m? trezesc într-o p?durice deas?. Pân p?durice, un drum desfundat. La cap?tul drumului, o cocioab?…
Cocioab? p? dracu! Iera ditamai proprietatea, bine pitit? pântre copaci, p? malu’ d? sud al lacului Siutghiol. Un fel de hotela? mai în?ltu?, cîteva bung?l?uri pântre tufe, o piscin?, dou? terenuri d? tenis, un cheu pentru ?alupe, ohhh…
 
 
 
Acu’ s? nu v? imagina?i c? iera ca în Thassos ! Acolo, p? malu’ lacului Siutghiol, s? vedea mân? d? om cu bani, da’ nu ?i cu gust sau cu capacitatea de a administra ceva. Piscina era scorojit?, hotela?ul mirosea a clor, terenurile d? tenis erau v?lurite – ce mai sem?na cu o cherhana d? protocol de-a partidului defunct.
M? rog, partidu’ ?la n-a murit, doar s-a multiplicat.
În mijlocu’ cherhanalei, o mas?. Masa era lung?. La mas?, v’o treij’ d? oameni.
- Colegii mei, mi-a zis amica, io am dat s? m? prezint, da’ iei se uitau la mine cu ochi rotitori, cl?tinându-se discret, icstrem d? veseli, care cu o furculi?? în aer, care cu o buz?-ntr-un pahar, care sorbind dântr-o ciorbic?.
- Salu’, b?h!
- Unde naiba ai întârziat?
- Ce dracu-ai stat atâta?
Io nu cuno?team p? niciunu’, da iei o cuno?teau p? iea foarte bine, c? d’aia m? b?gau în seam?.
- Sunt încântat… încep io.
- Ia zi, b?h, ce bei? m? ia unu’ tare ?i m? trezesc înfipt între iei. În fa?a mea, o muian? cunoscut? – un tip cam chel, discret ?a?iu, da’ v? repet, ieram în ’97, a?a c? nu-l ?tiam chiar a?a d? bine ca acu’…
- Uite, dânsu’ e, începe împricinata, dânsu’ e domnu’ B?sescu ("aaahh…"), ministru’ transporturilor, care ne-a invitat s? ne petrecem acest minunat, bla-bla-bla…
- Încântat, încep io ?i dau s? m? prezint, cam cu juma’ d? gur?, pen’ c? dom’ ministru era preocupat d? altceva. Ziari?tii ierau ?i ei preocupa?i d? altceva: pahare, farfurii, chiuituri, furculi?e, bur?i…
- Da’ d? cât? vreme a?i ajuns voi aici? o întreb p? împricinat?.
- D? v’o trei ore. Deja, s-a schimbat masa d? trei ori…
- Adic?, a?i mâncat trei feluri…
- Noo, c? aici nu se m?nânc? cu felurile! S-au golit trei mese cu haleal? ?i b?utur?.
Opaaa, deodat? am devenit icstrem d? respectuos. Trei (3!!) mese în trei ore! T?tiiicuuu… P?i ??tia ierau profesioni?ti! P? unii îi recuno?teai dup? avatarurile pe care ?i le puneau p? la articole – oameni serio?i, lideri d? opinie, anali?ti… pfuuuh, înc? nu ierau mang?, da’ iera clar c? se preg?teau serios d? drumu’ ?sta sinuos ?i pl?cut.
 
 
Ni?te campioni, les amis! Recordmeni la halbere ?i la coniac-canoe, tipi con?tiincio?i care mâncau mititeii cu ceaunu’, care cereau pe?te alb, f?r? oase, ?i alte alea, iar tov ministru, serios ca un MC, pocnea dân degete ?i le aducea totu’ la nas, încurajându-i ba cu un cartof, ba cu un copan, ba cu o sticl? nu-?’ d? care, chestii d’astea….
Profit d? un mare noroc între iei to?i, prilej d? cr?pat gâtu’ la en?pe sticle d? vin albicios, ?i m? car în camera noastr?.
- Ne-a dat cea mai bun? camer?, îmi zice iea, semn c? ierarhiile se p?streaz? f?r? dubiu în aparenta lume democratic? a ziari?tilor, tipii ?ia care vorbesc între ei cu tu de parc? ?i-ar schimba între ei ?osetele d? diminea?a pân? seara. "Oana…. Ai leg?tura…." Pauz?. Must?ceal? p? sticl?. "Andreea? Bun? seara! Tinerii d? la Vama Veche au…"
Mda… Revenind la program, st?team noi în cea mai bun? camer?, da’ cea mai bun? camer? mirosea a chimicale. Io sunt mofturos fundamental ?i mai aveam ?i hemoroizi, da’ am zis c? ce mi?to, c? ce bine c? st?m aici etc.
B?i, ?i dup? cele cuvenite, ne ducem ?i noi la mas?. Deja, t?blia mesei se îndoise de atâta mâncare. Pe?ti gra?i, piramide d? mititei (al patrulea rând deja), fleicile a?ezate ca p? rafturi, salate, ciorbe, frapiere pline, cartofi pr?ji?i, cartofi la cuptor – iar ?ia (p? unii îi vede?i ?i acu’ la teveu), ?ia înfulecau cumplit d? repede ?i d? vesel. Azvârleau, ai naibii, fleica, direct în fundul gâtlejului – nu-?’ cum f?ceau, c? am încercat s? m? iau dup? iei, da’ m-am înecat d? v’o doo ori ?i dup? aia m-am l?sat p?guba?. Între timp, spuma jurnalismului îi bârfea p? unii ?i p? al?ii, politicieni ?i ziari?ti absen?i, f?ceau estim?ri chit c? nu-i filma nimeni, se d?deau bine pe lâng? B?se, acel mecena al halelilor, ce mai, iera foarte frumos.
P? la 9 seara, c? s? mergem la discotec?. Hemoroizii m? mai l?saser?, a?a c? am zis da, mai ales c?-mi iera clar c? ??tia mergeau cu to?ii dântr-o parte-n alta, precum turma, ?i ar fi zis c? fac fi?e d? doctor dac? nu mergeam cu iei. Boooon… ?i m? bag? ei într-o ma?in?… o ma?in?…. o ma?in?….
Nu ?tiu ce marc? iera, da’ iera o ma?in? mare. În?untru, nici o clan??, nici un d’?la d? dat geamu’ jos, nimic! Intru în panic? da’ mi-era ru?ine - cum naiba s? întreb io: da’ cum s? deschide u?a sau geamu’?
A?a c? fac p? omu’ calm, venit în uichend la mare. M? las p? spate, aflu c? e liber la fumat, a?a c? profit. Tancu’ ?la d? ma?in? o ia p? drumu’ desfundat ?i ne duce la Mamaia, la Sunquest. Acolo, mare bucurie p? b??tina?i când îl v?d pe B?se. B?se le ?ine un spici, iar ?ia las? balt? dansu ?i vin repede de pe monzolodrom cu fetele pe trei sferturi ciufulite, numai ca s? vad? ce zice marinaru’.
B?h! V? jur! De atunci i-au strigat: B?sescu pre?edinte, numa’ c? iel a f?cut p? mironosi?u’ ?i le-a b?gat:
- Ei, nici chiar a?a…
Ne g?sesc patronii o mas?, gonindu-i p? unii care st?teau p? teras?, p? malu lacului.
- TâNpi?ilor!
- Mar?! Hai, hai! le-au suflat chelnerii printre din?i, iar pu?tanii care pl?tiser? ca s? se stea acolo, s-au c?rat f?r? mult? vorb?.
În locul lor ne-am a?ezat noi. Delega?ia d? la Bucure?ti. Barosanii d? la ziare ?i d? la teve, c? p? vremea aia nu ierau medii. Ne trezim cu uischi p? mas?. Unii au strâmbat dân nas. Nu-i nimic, pân? la urm?, a primit fiecarece a vrut ?i toat? lumea a început s? zâmbeasc?, patronul inclusiv. Patronul, ‘o?, s-a a?ezat lâng? B?se ?i a început s? râd? ca prostu’. B?se a râs ?i el. Ziari?tii au râs ?i iei, chiar ?i ?ia care acu’ îl înjur?.
S-a l?sat cu o h?h?ial? nemaipomenit?. Chelnerii s-au oferit s? ne prind? pe?te din lac sub ochii no?tri. B?se a zis, ia s? vedem. ?ia au venit în c?m??i albe, cu undi?e, ?i chiar au prins pe?te.
- S? vi-l g?tim?
Nu eram siguri. Unora nu le pl?cea muzica. Unora li se f?cuse r?coare. Altora le era foame ?i ?ia n-aveau decât alune la Sunquest, pro?tii. P? mine m? l?saser? hemoroizii da’mi amintisem d? o cucoan? d? care fusesem îndr?gostit. P? B?se nu-?’ ce dracu-l nemul?umea.
Chelnerii, se uitau la noi, a?teptând un r?spuns:
- Hai, c? pe?tele-i proasp?t! ne îndemnau ei.
Ne-am uitat la pe?te. O fi fost iel proasp?t, da’ iera mic. Prea mic pentru litraju’ nostru. Am f?cut semn c? nu.
- Hai, mai bine, la noi, c? acolo facem ?i discotec?, ?i tot, a stabilit B?se.
Zis ?i f?cut. Ne-am c?rat din nou cu ma?inile alea. Se uita lumea la noi cu jind. Noi f?ceam p? plictisi?ii. Ziari?tii strigau unii la al?ii, fonf?it. Io m? întrebam c? unde e femeia ailant?, s? m? vad? cu ce ma?ini m? dau. Pân? ?i cer?etorii s-au dat la o parte dân calea noastr?. Mirosea a putere. A barosani. Eram bengo?i chiar dac? nu mergeam la nici o nunt?. 
 
 
Am plecat. În ma?in?, întuneric, iar ziari?tii sunt omeni lipsi?i d? complexe. Vreau s? spun c? a fost mi?to, chit c? a fost cam interruptus. În fine.
La noi, iar s-a întins masa. B?i, s-au f?cut praf. Comentatori, anali?ti, columni?ti, to?i. B?se, ciudat, n-a mers cot la cot cu ei, sau dac? a mers, era evident mai antrenat. Doar c? vorbea pu?in mai rar, dar în rest…
Cu ocazia aia, am aflat ce c?tam noi p’acolo. B?se era ministrul transporturilor ?i se întorsese d? la nu ?tiu ce negocieri cu c?ile europene (cred c? a?a le zice). Iel era tare fericit c?-i ie?ise pasien?a ?i c?-i b?gase p? unii (p? greci? p? bulgari?) la ap? ?i c? ne ie?ise nou? trampa. Prin urmare, organizase aceast? conferin?? de pres? cu durat? prelungit?, ca s? le explice clar ziari?tilor care era treaba.
Ei pricepeau bine. Iar io m-am sim?it ca un cur, nefiind altceva decât remorca împricinatei, care avea ?i iea cuvinte d? scris pentru a fi retransmise – oh, mai bine tac, c? n-are rost s-o devoalez.
A doua zi, la plaj?. Afl?m c? ?ia care st?teau în bung?l?uri locuiau la un fel d? priciuri. D?-i încolo! P? ziari?tii ?ia nu-i ?ti?i, c? ierau d? la presa scris? dân provincie, da’ erau buni ?i ei ca supape de comunica?ie unidirec?ional?. Supape, sau nu, valvele b?ilor lor se duseser? dracului peste noapte ?i, având în vedere c? dup? chefurile mari se las? cu secsuieli mari, iar secsuielile mari sunt urmate îndeaproape d? purjarea vezicilor ?i a tubulaturii, bung?l?urile se inundaser?. Dormiser?, fraierii, pân lichidele deversate dân bude, rev?rsate plenar, pân? în apropierea terenurilor d? tenis.
Nu s-a sup?rat nimeni, c? iera mocca. Acu, hai la plaj?, iar B?se, dorind s? spele ru?inea (dimpreun? cu mica proprietate, care începuse s? duhneasc?, da’ numa’ ni?el) le-a promis celor dân bung?l?uri c? le bag? ap? în piscin?, h?, h?, h?, c? du? nu mai puteau s? fac?.
La plaj? nu ne-au mai dus cu ma?inile, ci cu ?alupele. Dou? ?alupe au plecat c?tre extremitatea nordic? a Mamaiei, unde ne-au deversat p? un cheu.
 
 
- P? la ce or? s? venim s? v? lu?m? au întrebat ?alupi?tii.
- La dou?.
- La cinci.
- La doi?pe’ jumate.
- La unu treizeci.
- Ba io m?-ntorc p? jos.
S-a l?sat cu negocieri, da’ ziari?tii, fiin?e cu personalitate, n-au reu?it s? cad? la pace.
- Bine. Las’ c? venim la doi?pe ?i, de cum se strâng cinci in?i, facem câte o curs?, au stabilit ?alupi?tii.
?i a?a a r?mas. Po urm?, iar mas?. Iar vin. Iar în camera cea mai bun?. ?ia, în bung?l?uri, f?r? ap?, da’ le b?gase B?se piscin?. Numa’ c? apa era prea rece. A?a c?, s-au cur??at iei d? grosu’ jegului, da’ câ?iva au r?cit, c? apa iera aproape înghe?at?.
Spre noapte, B?se ne-a împ?rt??it ce-ar face iel cu metrou’ dân Bucure?ti. Nu l-am b?gat în seam? c? ieram în 1997. Între timp, s-a pus la cale de-un pro?ap ?i s-a îngropat un miel mort în t?ciuni. P? mas? nu mai iera loc d? nimic. Vin. Uischi. Iar au c?zut to?i sub mas?. Iar au borât. Etc. Etc. Iar ?ia tot ne îndopau. Iar noi tot mâncam: coco?i, p?str?vi, nisetri, porci, miei, codobaturi, c?cat, c?cat, c?cat.
B?h! Nici ?ig?ri n-am putut s?-mi cump?r cu banii mei. M-au prins când vroiam s-o tai în ora?, m-au întors ?i m-au pus la mas? ?i au ap?rut cu cartoane d? ?ig?ri (a?a s? zice la C-?a: cartoane) ?i au rupt cartoanele ?i au aruncat cu ?ig?ri în noi.
S-a servit toat? lumea – inclusiv cei care aveau ?ig?ri: le-au b?gat pân toate buzunarele accesibile. Unii dintre ei, scriu ?i acum pe la cotidiane de mare tiraj, c? a?a le spunea pe atunci, pân? s? apar? Click ?i Can-Can.
Po urm?, duminic?, B?se ni le-a prezentat p? fiicele lui. ?i p? câinele lui – un boxer cam taNpit. Dup’aia, ne-a dat s? mânc?m d? la fabrica d? lactate a lui frac ‘su – înghe?at?.
?i po urm?, ne-a trimis, dracu’ acas?. Ne-a suit într-un tren expres ("??tia îi spun expresu’ Traian, h?, h?, h?…"), ne-a mai dat ceva merinde pentru drum, d? la CFR d? data asta, ?i ne-am luat la revedere , pa, muie, d’astea române?ti, a?a, c? de-acu’ ne tr?geam d? ciorapi cu iel. P? drum, unii ziari?ti au f?cut fi?e c? rums?rvisul l?sa d? dorit. ?efu’ d? tren ?i-a cerut scuze ?i am r?mas preteni.
Asta a fost. Iar când am ajuns la loc, în Bucure?ti, m-a apucat a?a, o triste?e, dân cauz? c? m? trezeam dân nou p? picioarele mele, c? m-au luat dân nou hemoroizii!
 
 
?i nu m-au l?sat nici pân? în ziua d? azi, c? d’aia am abandonat ?i teveul ?i ziarele, mai pu?in acele zile în care simt nevoia s? fiu fascinat d? prostie.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X