Celâl bey – blogger pă hârtie dă ziar

29 iunie 2008
 
 
 
 
(am scris asta pen’ c?, pān’ la urm?, cartea m-a dat p? spate!)

 
 
 
 
 Dup? ce am fost io vreme d? doi-trei ani ultraexcitat d? Ulysses – venea īn siajul lui Faulkner, cu Zgomotul ?i furia – nu-?’ ce naiba da’ am sim?it cum, treptat, m? apuc? o lehamite d? stream of consciousness ?i d? alte experimente dān zona asta.
D? fapt, cre’ c? boala asta mi se tr?gea d? la Dali – fiind Dali suprarealist, iar io iubindu-l foarte, īmi imaginam c? tot ce se cheam? art? trebuie s? poarte sigiliul cvasiregal al suprarealismului ?i al for?ajului formelor standard, ca s?-mi trezeasc? interesul cāt d? cāt. Deh, vārsta…
 

 
 
 M? rog, īn anii ?ia am trecut ?i p? la Alfred Jarry ?i p? la Gellu Naum ?i tot a?a, fericit c?-mi g?sesc (nu-i a?a?) modele īntru estetic?, modele d? la care se inspiraser? ?i Kalkus (Le Concombre Masqué) sau Mordillo, mari creatori d? bede īntr-o revist? de stānga ajuns? pān? pe plaiurile noastre, revist? reactualizat? fulminant īn Derapaj, de Ion Manolesco, dac? īmi permite?i.
 
 
 
 ?i pe urm?: blonk! S-a t?iat filmu’. S-a t?iat odat? cu capacitatea mea de a asculta Close to the Edge, d? Yes, s? zicem, s-a t?iat odat? cu interesul pentru experimentele muzicale ale lui John Cage ?i Gentle Giant. Cre’ c? murisem īntr-un fel. Am mai auzit d? un mort dān ?sta, Big Master Reiki pre numele s?u curent, care a uitat īntr-o lun? iunie, pare-mi-se, toat? matematica d? Olimpiade pe care i-o posedau sinapsele/circuitele reverberante/?i ariile inteligent cartografiate p? creierul uman d? un distins anatomist.

 La acea moarte a mea, printre altele, mi-am jurat c? īn via?a mea remanent? n-o s? mai pun nicicānd māna p’o carte care s? se asemene cātu?i de pu?in cu Ulysses – o pledoarie cam īntortocheat? despre Dublin, despre oamenii din Dublin, despre temelia mental? a Dublinului ?i despre parazit?rile la care este supus acela?i Dublin, devenit l?ca? al unei odisei perfecte, o odisee d’aia d? s? chinuie s? respecte canoanele clasicismului… M? refer, vede?i bine, doar la plot ?i la setting, nu la componenta literar? (īntrucātva textualist?) a lui Ullyses, nefiind io echipat enzimatic pentru asemenea considera?ii.

 Booon! ?i iat? c? primesc īn luna mai un cadou care se nume?te Cartea Neagr?. Autor, Orhan Pamuk . Orhan, ?sta, e un turc care nu prea are mutr? de turc – printre altele, īi lipse?te musta?a. ?tiam c? luase premiu ’ ?l mare, ?i mai ?tiam c?-l amenin?aser? ni?te fundamentali?ti d? p? la iel d’acas?, c?-i fac ?i c?-i dreg dān cauz? c? d?duse īn vileag ne?te probleme de-ale turcilor cu armenii – vorbesc despre un genocid, da?

 Ei, ?i primesc eu cartea. M? cam uit la iea. Da’ dac? i-or fi dat ?ia premiu’ ?l mare a?a, la derut?, pen’ c? Orhan avusese o pozi?ie cam intransigent? fa?? d? trecutul turcesc? Dac? īl sprijineau doar a?a, la hanga, ca s?-l īndemne s? dea ?i mai mult p? gur?/cerneal?/display?

 Hm, ce s? fac… Primisem o carte cadou, a?a c? m? apuc s-o citesc ?i, oh, īntrev?d īn rīndurile ei cīte ceva care mi-a amintit d? Ulysses, chestie care m-a f?cut s-o pun la loc īn raft ?i s? m? uit la ea d? departe, citind alte ?i alte chestii.
Mda. Am l?sat-o io v’o dou? s?pt?māni. Numai c?, mu?casem nada! Sim?eam cum imagini dīn carte īncep s?-mi cam dea ghes. M-am tot gāndit io la iea, ?i iar m-am gāndit, pān? ce mi-am dat seama c?, p? lāng? trimiterile, īndep?rtate ?i vagi, c?tre derbedeu’ ?la d? Ulysses,  īn cartea lui Pamuk se mai sim?ea ceva subtil. Cre’ c? iera un fel d? miros, sau d? muzic? īndep?rtat?, extrem d? difuz?, precum vāntul de fond r?mas din alte vremuri, a?a c?, ia, tat?, cartea dān raft ?i mai d?-i paginile ni?el, ca s? vezi ce naiba o fi vrānd turcu’.

 Mai citesc io v’o sut? d? pagini ?i īncep s?-l „v?d” bine p? unu’ dāntre personajele principale, Celāl Bey, mare blogger (da’ p? hārtie!) la Istanbul. Interesant este c?, de?i ap?rea printre primii p? generic, Celāl este creionat aproape exclusiv dān depozi?iile celorlalte personaje, care ba ?i-l amintesc, ba īl povestesc, ba ziceau c? abia īl v?zuser? etc. ?i a?a, dus de mīn? de un invizibil Celāl, dup? v’o 200 d? pagini m-am cufundat cu totul īn text – īn tot acest timp, pe lāng? misterul abia sim?it, ceea ce mi-a lipit cartea d? mān? a fost un stil realmente flamboyant, dublat de frecvente ie?iri īn decor. Acestea din urm? mi-au dat la un moment dat senza?ia ame?itoare c? autorul are chef s-o porneasc? p? nu ?tiu cīte fire d? plot īn acela?i timp.

 Nu a fost a?a. D?loc nu a fost a?a. Orhan Pamuk are, īntr-adev?r, geniul de a organiza magistrale ie?iri dān decor, iar acestea, de?i n-au nici o leg?tur? cu plotul, poten?eaz? textul ceva d? speriat. Printre altele, ne este prezentat un a?a-zis articol al lui Celāl (acesta este jurnalist, dar dureaz? mult pān? s?-?i dai seama c? Celāl a scris articolul ?i nu chiar Pamuk-povestitorul, el īnsu?i jurnalist īntr-o vreme – vom reveni asupra echivocurilor practicate cu m?iestrie de scriitor). Īn articolul cu pricina, autorul (Celāl? Pamuk?) ī?i pune problema sec?rii strāmtorii Bosfor , din motive geologice. De altfel, acest capitol este primul cārlig lansat de autor prin care dezv?luie adev?ratul personaj al romanului: m? refer la ora?ul Istanbul, fost Constantinopol (?arigrad, pentru al?ii). Problemele lui Celāl īn acel articol sunt:

 1) ce se va īntāmpla cu ora?ul lipsit de apa care īi d? ?armul (am fost d? cāteva ori p’acolo ?i pot s? zic cu māna p? inim?: Bosforul e cea mai frumoas? strāmtoare d? p? p?mānt), ?i ,

 2) ce se va descoperi pe fundul strāmtorii dup? secarea acesteia – prilej de a deambula īn jurul gunoaielor, a mor?ilor uci?i pe drept ?i pe nedrept, a automobilelor c?zute īn strāmtoare, a cor?biilor ?i a galerelor disp?rute, a comorilor pierdute etc.
 
 
 
 Orhan nu face o simpl? trecere īn revist? a obiectelor ce zac p? fundul Bosforului, el inventeaz? istoria fiec?ruia dintre ele – de pild?, poveste?te despre Mer?anul unui mare mafiot ajuns pe fundul apei (Mer?anul) ?i ne spune cine a fost mafiotul, de ce a fost īmpu?cat, cānd ?i unde a fost īmpu?cat, cine o f?cuse, ce f?cuse mafiotul īn copil?rie, cum urcase scara ierarhic? ?i tot a?a.

 Altminteri, plotul romanului e absolut simplu . Nevasta unui avocat dispare de acas?, iar avocatul (Galip) pleac? īn c?utarea ei. Galip b?nuie?te c? so?ia sa (Ruya = vis) s-ar fi ascuns la fratele ei, adic? la Celāl Bey, marele columnist, care ?i el a disp?rut de acas?, lucru cu atīt mai ciudat cu cāt acesta din urm? trebuia s? īntālneasc? o ga?c? de iengleji d? la bibisi, teribili de interesa?i d? cine e Turcia ?i, implicit, d? Celāl, un cronicar citit, iubit ?i urm?rit cu sufletul la gur? d? toat? turcimea, cronicar care a scris zi de zi, vreme de ani la rānd, cāte o analiz? jurnalier? despre cam tot ceea ce ar īnsemna turcul/turcoaica/Turcia, īncepānd din decada 60 pān? īn anii 90, cānd are loc p??ania.

 C?utarea avocatului īl duce prin mai tot Stanbulu’ – cam īn felul īn care Bloom ?i Daedalus se īnvārt prin Dublin – ajungānd p? la vechi prieteni, pān mahalale, p? la casele mari, p? la restaurante, iar tot ceea ce avocatul vede devine materie de disecat pentru Orhan Pamuk. Obiceiuri, fundamentalisme, problema femeii, problema īnapoierii Turciei, arhitectura exploziv-mitoc?neasc?, gunoaiele, filmografia turceasc?, homosexualitatea īn general ?i a lui Mevlana, īn special, acesta din urm? fiind un mare filozof, creatorul ?colii sufite a dervi?ilor rotitori, care predic? toleran?a, Bayazid (cam gay, ?i iel…), lupt?torii de kuresh, revistele pentru copii , revolu?iile turce?ti, organiza?iile anarhiste care nu-s’ īn stare s?-?i defineasc? scopurile etc.
 
 
 
 
Ce vreau io s? spun e c? Orhan ajunge la un moment dat s? recreeze, a?a, p? nesim?ite, O Mie ?i Una de Nop?i – un sequel contemporan, īn?esat cu multe dintre problemele pe care ?i le pun pān? ?i romānii, admi?ānd c? ar mai exista romāni care s?-?i pun? probleme… Una dintre probleme este, bien sūr, raportarea la Occident, chestie pe care turcii o resimt ?i ei, cu vārf ?i īndesat, mai ales c? Orhan recunoa?te c? le-a fugit puiu’ cu a?a dup? ce au ratat finala de la asediul Vienei, atunci, cānd un Cantacuzin d?dea cu ghiulele d? paie īn austrieci, a?a, din pohta ludic? de a-?i tr?da suzeranul… Eh, cum-necum, e de men?ionat c? solu?iile turce?ti pentru a rezolva īnapoierea fa?? d? Ioropa sunt extrem de asem?n?toare cu cele dāmbovi?ene. Printre altele, duc la anularea turcit??ii bazale, care nici ea nu scap?, īns?, de disec?ia meticuloas? a lui dr. Pamuk
 
 
 
 Mda. O Molly pe care o cheam? Ruya, un Boylan pe care īl cheam? Celāl (rela?ia dintre cei doi, frate ?i sor?, atinge ambiguit??i absolut delicioase) ?i un Stephen Daedalus pe care īl cheam? Galip ?i e avocat. Dar, s? reduci Cartea Neagr? la un altfel d? Ulysses, a fost doar consecin?a unui feeling de-al meu, pentru c?, altminteri, romanul lui Pamuk miroase ca īn Pamuk, se aude ?i te face s? tresari ca īn Pamuk ?i, mai ales, te oblig? s? oscilezi de parc? ai surfa p? www, īntre Istanbulul de acum ?i cel otoman.

 Vreau s? zic c? lectura m-a epuizat ?i c?, oricāt de īntortocheat? iera, m? f?cea s? dau paginile una dup? alta, de parc? a? fi citit un thriller. Acu’, vreau s? iau, cumva, calea Stanbulului. Pamuk mi-a reamintit cum e p’acolo ?i a mai ?i b?gat zest cu nemiluita, f?cānd trimiteri la motivul ?ahului deghizat din O mie ?i Una de Nop?i. L?sānd la o parte trecerea īn revist? a sultanilor reali care, imitānd povestea, obi?nuiau s? se deghizeze pentru a vedea ce mai zice strada (m? rog, uli?a…), Pamuk transfer? motivul īntre personajele sale, astfel īncāt, la un moment dat, nu mai po?i s?-?i dai seama cu certitudine, cine care e, sau dac? nu cumva autorul, īnsu?i, nu este ?i el vārāt pān ac?iune, suferind (dac? e Galip) sau bucurāndu-se (dac? e Celāl).
De fapt, printre multe altele, Cartea Neagr? vorbe?te cel mai mult despre disolu?ia personalit??ii ?i despre jocurile, con?tiente sau nu, prin care ne ascundem tr?s?turile ?i firea. Aceste  jocuri, las? Pamuk s? se īn?eleag?, ajung s? ne coste via?a, chestie care nici m?car nu-i mare brānz? dac? iei īn considerare hecatombele de tot felul pe care le-au ini?iat, īn timp, turcii.

 Iar via?a aia care ajunge pre?, este atāt cea despre care vorbeam īn primele paragrafe, cāt ?i cea biologic?; Pamuk spune foarte ap?sat chestia asta, vorbind despre Celāl Bey, bloggerul pe hārtie d? ziar.
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X