Ordinu’ lu’ Vidal (sau Vidocq?)

23 mai 2008
Porunca a fost s? dau una cald?. Prin urmare:
Azi am efectuat o c?l?torie cu fiic?-mea. Ea st?tea în ma?in?, adic? într-un colac bine umflat în care mai pusese un idiot de c??el de plu? care latr? de fiecare dat? când îi tragi palme. Ne aflam la Lhassa, în Tibet, c? acolo ajunsesem cu câteva zile în urm?. Am întrebat-o încotro s-o lu?m ?i ea a ales China – lucru de a?teptat, pentru c? cealalt? variant? era Siberia ?i pentru c?, de?i nu are decât 3,5 ani, fiic?-mea o fi sim?ind ?i ea curentul care ne tot trage dinspre Tunguska ?i Verhoiansk.
Am pornit spre China, a?adar, în cl?tin?turi teribile. Motorul ma?inii eram eu, iar fiic?-mea (ca ?i m?-sa), mi-a ar?tat c? ?tie s? fie foarte, foarte clar? când dore?te ceva:
"Mai lepide! Mai lepide!"
Pe o serpentin?, cam pe lâng? Shangri-La (conform noii nomenclaturi indicate de tov. Deng), am c?zut dracu’ cu ma?in? cu tot  într-o pr?pastie localizat? între canapea ?i m?su?a de cafea. Câinele de plu? a l?trat. Fiic?-mea s-a pref?cut c? s-a r?nit. Prin simpatie, a trebuit s? r?cnesc de moarte. Nevast?-mea a ?â?nit din buc?t?rie cu o farfurie în mân? din cauza t?r?boiului. Istericele de sub noi au început s? bat? în ?eav?. Un imbecil cu motociclet? a sc?pat un rateu în parcare. Un avion s-a pr?bu?it în parcul IOR iar primarul Videanu a c?zut secerat de spasmele scandaloase ale unui penis captivus.
Cu toate astea, am sc?pat doar cu o mic? observa?ie. Prin urmare, am trecut la urm?toarea etap? a jocului.
Fiind eu atât de non-tehnic, m-am gândit c? dac? deprind copilul de mic cu ?urub?reala, s-ar putea s? ajung? mai disciplinat decât mine. În consecin??, fiic?-mea a luat un pix, a proptit colacul între canapea ?i m?su??, s-a b?gat dedesubt ?i s-a apucat s? verifice baia de ulei. 
Era spart?. Curgea un pic. Fie-mea nu ?tie s? scuipe, c? i-am interzis ?i eu, ?i m?-sa, dar pentru c? uleiul culdzea un pic, s-a apucat s? trag? flegme (nu prea le are!) pe fundul colacului, ca s? lipeasc? fundul ma?inii.
De data asta, nevast?-mea a strigat la noi. C? termina?i. C? tu e?ti întreg la minte? (eu). C? mai mult? lini?te.
Ce era s? facem? Ne-am urcat la loc în ma?in? ?i ne-am continuat drumul. Eu hâ?ânam colacul cu toate puterile iar fiic?-mea, nu-? de ce dracu’ îmi tot spunea c? mai bine ne-am c?ra în India. M-am enervat, ptr. c? îmi propusesem s? îmbin pl?cutul cu utilul ?i, dac? tot ne jucam, barem s? înve?e ?i ea câte ceva: printre altele, pu?in? geografie, iar în India mai fusesem o dat? ?i dac? ne duceam din nou acolo n-aveam cum s?-i mai torn eu speech-ul îndelung preg?tit despre China.
Ea, îns?, nu ?i nu, c? vrea în India. Ne-am certat. De nervi, fiic?-mea a ratat înc? o curb? ?i iar am c?zut în pr?pastie, bubuind. Am f?cut pe sup?ratul din cauz? c? pierdeam China, a?a c? fiic?-mea, dorind s? m? împace, s-a gr?bit s?-mi arate c? ?tie s? verifice baia de ulei, dar era deja prea târziu – din cauza bubuiturilor repetate, nebunele de dedesubt se puseser? pe urlat, iar c??elul de plu? a prins a l?tra spontan. Fiic?-mea a încercat s? redobândeasc? un oarece control asupra situa?iei ?i s-a apucat s? flegmeze într-un ritm furibund, str?duindu-se s? fac? o lipitur? sub ma?in?, numai c? a intervenit m?-sa ?i mi-a poruncit s? termin cu tâmpeniile. C? o fi aflat ea, fiic?-mea, despre India ?i Canalul Suez, dar c? cel mai bine a înv??at s? flegmeze stând pe spate ?i c? ?sta e rezultatul exerci?iilor/jocurilor cu mine.
Pre? de vreun minut, am t?cut to?i trei: ?i Leti?ia, ?i eu, ?i c??elul de plu?.
Dup? ce lini?tea a devenit de-a dreptul ap?s?toare, fiic?-mea a spus c? dac? tot eram în pr?pastie, ce-ar fi s? facem un picnic? S-a strecurat în buc?t?rie, a subtilizat o lavet? de la m?-sa ?i a scos din ascunz?toarea pe care o credeam sigur?, po?etu?a pentru CD-uri în care sunt aliniate desenele ei animate.
"Uite. Asta e mâncalia!" m-a anun?at ?i, tacticoas?, a deschis po?etu?a ?i m-a servit cu un CD. Încep s? adulmec CD-ul, iar fie-mea, foarte sigur? pe ea, înha?? ?i ea un CD ?i se apuc? s?-l mu?te cu nesa?.
Petreceam foarte bine. Jur c? în cas? era lini?te. Puteam s? m? relaxez – singurul lucru important era s? n-o scap pe Leti?ia din ochi, ca s? nu înghit? buc??i din CD. Cu toate astea, nevast?-mea a venit în sufragerie f?r? o vorb?, ne-a luat ma?ina, ne-a stricat picnicu’, ne-a smuls haleala din mâini ?i ne-a consemnat naibii pe canapea.
NE-A DESCHIS TELEVIZORU’ ?I NE-A PUS S? NE UIT?M LA EL!!!!!!!!! Cic? de altceva n-am fi buni.
http://www.youtube.com/watch?v=NAfCcyWUIwI&feature=user
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X