CĂLĂTORIE LA ANUL 2004 (sau 2003…?!)

7 aprilie 2008

 

C?L?TORIE LA ANUL 2004 (sau 2003…?!)          

 

- nu are sfâr?it si cred ca a fost in 2002 -

 

 

 

Nu se pleac? în c?l?torii mar?i sau sâmb?ta – am auzit ca poart? ghinion – dar n-am avut ce s? facem ?i tocmai într-o mar?i am plecat. Mar?i, pe la dou? jumate’ dup? amiaza, pentru ca plecarea s? fie ?i mai aiurea. M? rog, supersti?ia p?le?te din clipa în care sim?i mirosul de benzin? ?i de motor înc?lzit, plus aroma cafelei scurs? în termos. Te apuc? un fel de draci când vezi c? e înnorat dar asta e: ie?im din Bu?teni ?i o lu?m pe la Pârâul Rece. Drumul, cu adev?rat românesc, e de-a dreptul prost – nu l-a mai reparat nimeni de ani de zile de?i, motive de repara?ie ar fi: ni?te bengo?i de neocapitali?ti construiesc la viloase în zon?, ceva de speriat… Aflu c? pân? ?i casele alea sunt construite cam aiurea (cic? ar fi puse prea în pant? ?i c? ar trebui s? vedem ce se petrece cu funda?ia lor dup? ni?te ploi mai prelungite) a?a c?, ?oseaua poate s? mai a?tepte.

 

Nu face nimic, c? timp avem. Ajungem la Râ?nov, pe lâng? casele ?iganilor aciui?i prin zon? ?i ne n?pustim în Bra?ov. E o chestie cu traseul ?sta… Noi ar trebui s-o lu?m spre Sf. Gheorghe, a?a c? era firesc s? nu facem ditamai ocolul pe la Râ?nov, dar Pigi, ?eful de atelaj VW Passat , e îngrozit s? conduc? prin ora?e. Cic? de la o vreme chestia cu ?ofatul prin urbii a devenit extrem de dificil?, sunt intersec?ii, semafoare, c?ru?e ?i cer?etori pe carosabil, al?i ?efi de atelaje care conduc precum nebunii, agen?i de circula?ie care au de îndeplinit planuri la amenzi ?i câte ?i mai câte. Prin urmare, efectu?m acest ocol de dou?zeci de km cu scopul exclusiv de a parcurge doar patru-cinci intersec?ii prin Bra?ov.

 

?mecheria nu a ?inut pentru c? la un moment dat indicatoarele au disp?rut cu des?vâr?ire. Mda… Ne-am trezit în plin ora?, taman în mijlocul intersec?iilor, printre vânz?tori de ziare, poli?i?ti ?i alte feluri de români. Nu ploua, dar era cenu?iu ?i-mi era deja foame, semn c? supersti?ia cu plecatul în ziua de mar?i are suport real.

 

Dracu’ ?tie prin ce mecanism ne-am trezit totu?i pe drumul care duce spre Sf. Gheorghe… În mod cert au ajutat ?i Cristo?ii ?i Dumnezeii cu care Pigi are o rela?ie într-atât de deosebit? încât nu se sfie?te s?-i sâcâie cu tot soiul de prostii – s?-l scoat? cu VW-ul din Bra?ov, de exemplu. Acuma, voi nu prea îl ?ti?i pe Pigi ?sta ca s? ?ti?i de ce e în stare. Omul a fost schior de performan??, are ni?te propriet??i frumu?ele ?i nu are r?bdare deloc. Pân? ?i povestea cu evitatul ora?elor, la care m-a supus tot drumul, este explicat? prin faptul c? nu suport? s? a?tepte ?i c? nu se poate urca cu VW-ul pe celelalte ma?ini.

 

Cred c? lucrurile stau a?a dup? cum v-am spus, pentru c? îl cunosc destul de bine, fiind c?s?torit cu fiic?-sa. Ea îl cunoa?te ?i mai bine a?a c?, atâta timp cât am trecut prin Bra?ov n-a vorbit prea mult, mul?umindu-se numai s? bea cafea, disciplinat?, pe bancheta din spate.

 

A?adar, ne duceam spre Sf. Gheorghe. Nu trecuser? decât 6 zile de când mai fuseser?m pe acolo, îns? al naibii s? fiu dac? ?ineam minte ceva despre ora?ul ?la! Cinstit s? fiu, m? a?teptam la stressul prin pl?cu?e bilingve ?i alte chestii din astea, dar nici m?car pl?cu?ele nu mi le amintesc. Realitatea e c? Pigi era extrem depreocupat s? treac? val vârtej prin ora? ?i c?, în afara unui hotel de prost gust aflat la ie?irea spre Tu?nad, din Sf. Gheorghe nu a mai r?mas nimic în amintirea mea. O s-o întreb pe nevast?-mea dac? ea î?i mai aminte?te ceva de ungurii ?ia din Sf. Gheorghe sau de pl?cu?ele lor ?i am s? m? bucur când o s?-mi spun? c? A. N?stase e un cretin, semn c? a?a trebuie s? evolueze rela?iile de familie.   

 

Bon! Urmeaz? racordul spre lacul Sf. Ana. Drum frumos, serpentine serioase, p?dure de foioase, dar asfalt prost. Ajungem sus ?i d?m s? trecem de pauperul complex de cabane de lemn când, suntem opri?i de un ins îmbr?cat în ?oale de camuflaj.

 

"30.000 biletul! Nu face?i focul, nu face?i gunoaie! Sp?la?i-v? pe mâini în apa lacului ?i Sf. Ana o s? ve spele de toate p?catele!"

 

Pl?tim ?i, în schimb, primim o fotografie cu o a?a-zis? plant? carnivor? care ar tr?i prin zon?. Tipul în ?oale de camuflaj se bucur? c? a mai fraierit ni?te pro?ti de români. Oh, uite c? nici m?car furtul ?i escrocheria n-au r?mas privilegiul nostru exclusiv, pentru c? de cei 30.000 nu ne-am ales cu nimic altceva decât o plimbare prin natura virgin?, care nu ?tiu în ce fel putea s? beneficieze de banii no?tri.

 

Lacul e frumos. Din cauza documentarelor TV, î?i vine s?-l compari cu cine ?tie ce lac îndep?rtat, ascuns într-un crater înverzit, acoperit de p?duri dese în care alterneaz? foioasele ?i brazii. Vântul nu bate mai deloc, apa e limpede ?i rece ?i, chiar dac? n-am încredere în virtu?ile p?catofobe ale Sf. Ana, nu pierd ocazia s? m? sp?l pe mâini. De fapt, o facem cu to?ii, cu un aer complice, a?a, pe ?estache ?i la mi?to. O chestie care ne cam pune pe gânduri e cur??enia. Mda… Locul e plin de co?uri de gunoi ?i, oricât de mult ne concentr?m, nu vedem nici m?car un muc de ?igar? pe jos. Altminteri, se vede c? e loc de petrecere, cu vatr? de f?cut focul, cu poieni?e în care se st? la iarb? verde, etc. Ne tot uit?m dup? resturile de picnic obligatorii, îns? pas s? g?se?ti ceva. E pur ?i simplu lun?! M? rog, scrie în vreo dou? limbi c? nu trebuie s? facem murdar, în maghiar? ?i român? plus, pentru c?l?torii moderni ?i emancipa?i, exist? ?i un set de t?bli?e pictate, cu dung? oblic? pe ele, din care rezult? c? în zon? nu ai voie decât s? faci poze de capul t?u, totul fiind reglementat nem?e?te, în rest. Chestia e pl?cut? la prima vedere, mai ales când descinzi din sud.

 

Am citit recent c? dup? cutremurul din Bucure?ti din 1802, clopotul din Turnul Col?ei s-a pr?v?lit în curtea apropiat?, cam prin fa?a Spitalului Col?ea de ast?zi. Clopotul a z?cut acolo 42 de ani, pân? în 1843, pân? ce a fost urcat înapoi la locul lui – prin urmare, spiritul germano-hunic ordonator, de la Sf. Ana, nu m? deranjeaz?. Înc?.

 

Auzim zgomotul unei ma?ini. Apar tot ni?te sudi?ti de-ai no?tri, de la V?leni, care, pentru început, î?i pun problema de a trece cu ma?ina pe lâng? bariera ce blocheaz? accesul la lac, chestie interzis? ?i de vreo trei t?bli?e despre care v-am spus c? sunt extrem de inteligibile. Sudi?tii ??tia îns? vor s? încerce locul, a?a c? tot fac manevre prin parcare, doar-doar ar ajunge cu ma?ina pe malul lacului de?i nu au voie s-o fac?.

 

F?r? succes. Pe drum e o barier? din fier masiv, fixat? cu lan?uri teribil de grele, semn c? autorit??ile locale ?tiu cu cine au de a face.

 

"I?tenem pi?tenem!" strig? la noi tovar??ii de areal geografic, dup? care simt imediat nevoia s? anun?e c? sunt din V?leni.

 

"Care e?ti din V?leni?"

 

Întrebarea abrupt? a lui Pigi îi ia pe nepreg?tite. Nu suntem decât noi ?i ei în toat? pustietatea aia ?i brusc, cei doi devin respectuo?i: încep s? vorbeasc? în ?oapt? ?i au tendin?a de a merge mai pe marginea drumului, cât mai departe de noi. Pân? la urm? se aranjeaz? totul, Pigi le spune c? a lucrat ?i el în zona Ciuca?ului ?i pe la Cheia ?i oamenii se mai lini?tesc.

 

O chestie legat? de WC-urile din zon?. În primul rând c? dintr-unul a ?â?nit o pas?re ?i când spun din WC, vreau s? spun c? exact din WC! În al doilea rând, WC-ul const? dintr-o tabl? oblic?, prev?zut? cu o gaur? amplasat? pe la în?l?imea ?ezutului românesc mediu, astfel încât orice ai avea de f?cut, faci din picioare. Altminteri e curat.

 

Ne-am tira din zon? dar Pigi î?i d? seama c? s-ar putea s?-l cunoasc? pe cabanier. Deh! Amintiri pre ’89, de când cu întrunirile ?i schimburile de experien?? interjude?ene ?i alte d’astea… Oh… E momentul s? trecem peste cur??enia impecabil? din zon? ?i s? vedem ?i ce e înd?r?tul ei. Omul cu poza de 30.000 de lei spune c? el a fost cabanierul de la Sf. Ana, c? a f?cut tot posibilul s? ia cabana dup? ’89 dar c?, vezi Doamne, i-au pus românii be?e în roate din cauz? c? e ungur ?i c? au dat cabana în leasing unui român, eh, chestii d’astea care î?i arat? clar c? pân? ?i pe maghiari îi love?te filoxera balcanic? pentru c?, or fi ei românii ho?i, dar jude?ul în care ne afl?m e condus de consilieri maghiari, nu? Prin urmare, dac? maghiarii au dat cabana unui român, defavorizând un ungur de-al lor, cum devine chestia cu oprimarea maghiarului care, ciudat pentru unul de-al lor, are un badge pe care scrie, în dreptul func?iei, ranger ? Cel mai mult, ajungi s? te gânde?ti la faimoasa treab? cu transna?ionalitatea banilor din plicurile nev?zute de fisc ?i cu adev?ratul interna?ionalism – cel al invidiei…

 

Cum-necum, privat de cabana princeps, rangerul refulat mai are ceva afaceri prin zon?, în afara vederilor pe care le vinde cu 30.000 în loc de bilete de intrare la lac. Afl?m c? iarna,   drumurile fiind acoperite de z?pad?, se aprovizioneaz? cu greu, c?rând pâinea ?i de-ale gurii în rucsac. Merge cei 17 km care îl despart de Tu?nad pe skiuri ?i ne întreb?m: pentru cine face aprovizionarea dac? el nu mai are caban??

 

M? rog, al?turi e o caban? mai mic? despre care rangerul nu sufl? o vorb?. De altfel, în ea dispare când plec?m.

 

Ce ne pas?? O lu?m în mare vitez? înapoi spre Tu?nad, trecem prin vreo trei Tu?naduri de fapt, dup? care ne repezim spre Miercurea Ciuc. Pigi ar avea chef s? cumpere un tractora? cu ?enile ?i, subit, c?l?toria cap?t? un sens. La Miercurea Ciuc, se spune c? ai probleme dac? vrei s?  discu?i cu localnicii, chestie care m? face s? m? apropii destul de circumspect de ei, ca s?-i întreb de drum. Se dovede?te c? maghiarii sunt fiin?e vii, înzestrate cu grai articulat, extrem de politicoase, care, ce-i drept, î?i caut? câteodat? cuvintele în român?, dar nu mai des decât, de pild?, unii crainici TV. Afl?m pân? la urm? cum s? ajungem la fabrica de tractoare din vârful ora?ului, ceea ce ne oblig? s? travers?m str?du?ele înguste, pe care se fac sim?ite eforturile de între?inere ale proprietarilor.

 

Eh, ora?ul o fi majoritar unguresc, îns? administra?ia e preponderent post apocaliptic?. Din toat? fabrica nu g?sim decât o port?reas? gras? ?i un mecanic beat mort. Amândoi sunt, aidoma celorlal?i maghiari, extrem de civiliza?i dar insul nu e în stare s? se ?in? pe picioare ?i m? calc? de mai multe ori pe bombeu. Be?ivul e un tip voinic ?i imprevizibil, doritor de conversa?ie,  a?a c? n-am ce face ?i continui s?-i zâmbesc pân? ce port?reasa îl trimite în cote?ul lui, undeva în fundul fabricii. Ascult?tor, insul dispare iar ea se tot str?duie?te s? ne informeze pe Pigi ?i pe mine ce se mai întâmpl? prin fabric?. Îi sun? acas? pe tot soiul de directori ca s? ne intermedieze un contact dar, fiind vreo ?ase seara, oamenii sunt prin ora? ?i nu pot fi g?si?i. Între dou? telefoane afl?m c? tractora?e din cele mici cum vrea Pigi s?-?i ia, nu se mai fac decât pe comand?. Momentan, fabrica nu mai produce decât componente de tractoare pentru Italia, restul, nu se face decât… „pe comand?”.

 

"Scuuzee, dar nou-i g??seesc!" încheie port?reasa, nu înainte de a ne da numerele de telefon ale serviciilor de marketing.

 

Eh, plec?m ?i de aici iar Pigi deranjeaz? din nou Cristo?i ?i Dumnezei, semnalând problema fabricii care nu mai e în stare s? fac? tractoare decât la comand?. U?or-u?or, disp?rem din zona industrial?, afundându-ne în campestrul maghiar care, pân? una-alta se manifest? prin nesfâr?ite cirezi de vaci care m?r??luiesc cu nesim?irea binecunoscut?, amestecat cu ?eptelul nostru, prin mijlocul ?oselei. Pe lâng? vitele alea, ni?te tipi emit vocabule rare, noi le r?spundem din suflet ?i iat?-ne ajun?i, pân? la urm?, la Izvorul Mure?ului, veche sta?iune utecist?, din care au r?mas un hotel ?i o discotec?. Oh, locul arat? teribil dpdv al naturii, pomilor, râul, ramul etc…. Undeva în dep?rtare se vede Ceahl?ul care str?juie?te, nu-i a?a, precum un zid de cetate, intrarea în Moldova. Semnalul Connex e bun. Ne în?elegem cu cei de la recep?ie – pre?urile lor, ?i ele, sunt bune. Chiar vizavi de camera unde ajung se afl? sediul unui post de radio care emite rock + o discotec? cu dame goale pe afi?e, având numele de Crazy Night.

 

Hotelul are ceva din spiritul anilor ’80, varianta UTC. Îmi ?i imaginez clipele de neuitat petrecute de activi?tii acelor ani care, diminea?a participau la ?edin?ele de ideologie pentru ca apoi, seara, s? se cufunde cu to?ii în nebuniile sexisto-alcoolice care f?ceau faima acestor tabere. Nu ?tiu dac? aici este locul în care s-a consumat o teribil? poveste între un poet cunoscut, reprezentant al optzeci?tilor, ?i o faimoas? crainic? TV de ?tiri, care pe vremea aceea era pionier?. Întâmplarea a avut loc prin ’89 pare-mi-se, iar poetul exercita în tab?r? func?ia de instructor. Noaptea, viitoarea crainic? a e?uat prin camera scriitorului ?i norocosul a avut astfel prilejul s? admire sânii domni?oarei ?i numai atât! Se punea problema c? respectiva persoan? era minor?, în plus, chiar ?i un activist UTC trebuia s? se mai re?in?. Din relat?rile poetului reiese îns? c? viitoarea captatoare de audien?? a fost extrem de relaxat? în a-?i l?sa nurii admira?i ?i, eh, m? rog…

 

Am s? dau ?i numele hotelului f?r? s?-mi fie team? c? cei doi, eventual citind textul, vor recunoa?te prea multe, având în vedere c? respectiva locant? se nume?te Ezustfenyo ?i atât. Acum, n-am nimic împotriv? ca maghiarii s? foloseasc? pl?cu?e bilingve pe unde au ei chef, dar mi se p?rea mai normal ca numele cu pricina s? aib? m?car o traducere în englez?, adic? The Silver Christmas Tree, dac? nu au avut chef s? treac? ?i transcrierea în român?… Le-o fi fost sil? ?i lor de nume? S? fie kitsch-ul transna?ional?

 

Ziua urm?toare începe cu drumul teribil spre Moldova de Nord. Pentru început ajungem la Lacul Ro?u – pe care niciodat?, dar niciodat? când am trecut pe lâng? el nu l-am v?zut a fi ro?u. Acum, cel pu?in, arat? ca naiba: e mâlos, e ascuns privirilor de o lizier? netuns?, crescut? haotic, ce nu te las? s? vezi decât un semn de interdic?ie de circula?ie, amplasat chiar în… mijlocul lacului. În rest, hoteluri ?i pensiuni cu inscrip?ii bilingve, extrem de curate, aliniate, ?inute impecabil. Continu?m prin Cheile Bicazului, printr-un ?antier nemaipomenit, ritmat de prezen?a tradi?ional? a vânz?torilor de suveniruri care, într-un talme?-balme? de nedescris ne semnaleaz? apropierea de teritoriile locuite majoritar de români.

 

Mda. Treaba devine ?i mai acut? din clipa în care ajungem în satele situate de cealalt? parte a Cheilor: bogate, cu case zdravene, parc? nu mai respect? ordinea ?i cur??enia farmaceutic? din satele ungure?ti.

 

Se construie?te în draci ?i pe aici! De fapt, nu a fost sat prin care s? trecem (excep?ie face zona S?lajului) ?i în care s? nu se ridice cel pu?in câteva case. De lemn, din piatr?, urâte sau de bun gust, tradi?ionale sau cu volumetrii Bauhaus, peste tot se construie?te frenetic. Nostalgicii comuni?ti plâng dup? epoca în care ei au construit blocuri, fabrici ?i uzine, etc. iar eu nu în?eleg cum de nu bag? de seam? aceast? furie a ridic?rii de case ?i vile. Poate c? ar fi interesant de f?cut o statistic? a num?rului de locuin?e ridicate prin sate în ultimii ani de?i, am impresia c? o gr?mad? n-o s? fie de acord s? intre la num?r?toare din motive bine cunoscute.

 

Pe de alt? parte, n-ai cum s? nu remarci ?i stiva de cl?diri vechi abandonate ba chiar furate cu totul, "stiv?" r?spândit? peste tot, reprezentat? de combinate agricole, f?brici ?i alte alea prin care bate vântul. Pentru o mai bun? catagrafiere a situa?iei, propun o parcurgere ultrarapid? a ??rii, în ceva cu mult mai rapid decât VW-ul lui Pigi, chestie care ar permite doar o înregistrare fugar? a elementelor înconjur?toare. Îmi imaginez acest exerci?iu cu atât mai interesant cu cât el ar dilua am?nuntele pân? la dispari?ie, permi?ând doar stocarea datelor generale… Acum, nu c? a? avea ceva cu epoca pre ’89, fir-ar ai dracului de nenoroci?i, dar o excursie ca cea pe care v-o descriu ar fi bun? m?car ca s? se vad? c? zonele necooperativizate arat? cu mult mai bine decât cele care au beneficiat de colectivizare, iar dac? în necooperativizatele cu pricina au tr?it români ardeleni, maghiari, sau nem?i (ordinea este direct propor?ional? cu gradul de ordine în cadrul a?ez?rilor), zonele arat? de la frumos în sus.

 

Mai sunt câteva elemente care respect? aceea?i curb? ascendent?: modul de exprimare pe strad?, cu mult mai lini?tit ?i serios cu cât urci pe scara amintit?; gradul de ocupare al popula?iei, satele fiind cu atât mai goale la ora prânzului cu cât te afli mai sus pe graficul cu pricina. Pe de alt? parte, vezi mult mai pu?ini be?ivi c?zu?i în drum, mai multe flori în curte, mai multe ?an?uri de drenaj, mai multe termopane ASORTATE, pfuuh, ?i câte ?i mai câte, tot respectând scala amintit?.

 

Elementul comun îns?, orice am face, este brambureala din curte. De fapt, nu i-a? spune chiar brambureal? dar nu g?sesc alt cuvânt pentru faptul c? atât omul cât ?i vita privesc la aceea?i curte interioar?, cu atât mai neaerisit? cu cât e?ti mai neam?. OK, let’s have some privacy, dar bunc?rele sa?ilor te fac s? te întrebi dac? na?ia lor nu a inventat deodorantul doar pentru c? ei, urma?ii sa?ilor, nu f?ceau altceva decât s? împart? acela?i lebensraum cu vitele ?i porcii. Groaza de apropierea b?legarului, chiar într-o curte sp?lat? obsesiv, pân? la sublimarea aromelor pure, nu se uit? u?or, iar cum de la b?legarul din curte ?i-e u?or s? te gânde?ti la cium?, n-ai cum s? evi?i urm?toarea reflexie: în ciuda sloganurilor cu berea care face ?i drege, nem?ii sunt teribil de reproductivi. Pe ei i-a injum?t??it ciuma de nenum?rate ori pe când noi, care am tr?it în aer liber , n-am avut problema asta, dar, cu toate acestea suntem mai pu?ini decât ei, de?i suntem spi?? de ciobani virili, amestecat? cu neam de latin lovers romani…

 

?tii, când începi cu chestii din astea ajungi la Spengler ?i la al?ii ca el… Ce deosebe?te popoarele? Exist? instincte vitale na?ionale? Care e rolul catolicismului în toat? ciorba asta din moment ce pân? ?i portughezii sunt catolici? Are b?utura vreun amestec cu dec?derea popoarelor ?i dac? da, cum de-au rezistat sco?ienii stressului prin whisky în timp ce pogoane întregi de ru?i zac îngropa?i sub vedrele de vodk?? ?i atunci, de ce au negri doar case de p?mânt ?i atât de pu?ine haine, ei neavând leg?tur? nici m?car cu vinul, dar?mite cu distilatele?  ?i de ce ru?ii au zburat în cosmos iar sco?ienii nu? ?i care e diferen?a dintre whisky ?i bourbon?

 

Am auzit sau am citit despre o teorie cu inversa propor?ionalitate dintre resurse ?i inteligen?? dar atunci, cum de-au r?mas românii, totu?i, de?tep?i (a? vrea s? v?d cu ce argumente m? poate combate cel ce m? va acuza de na?ionalism pentru aceast? afirma?ie) de?i au tr?it într-o zon? bogat? în resurse de tot felul? Pe de alt? parte, fiind ei, românii, de?tep?i, cum de au ajuns s? tr?iasc? în halul ?sta ?i s? ?ti?i c? n-o s? m? mul?umeasc? argumentele cu popoarele migratoare ?i r?scrucea imperiilor pentru c? sunt în stare s? v? servesc condi?ii similare câte vre?i ?i pentru contrapartid?, adic? pentru vestici, ca s? nu mai vorbim de esticii ajun?i net mai departe de?i sunt ortodoc?i, vezi sârbii…

 

Eh, cu sârbii ??tia noi am construit un baraj pe Dun?re, care baraj pe Dun?re seam?n? cu barajul Bicaz, numai c? la Bicaz se m?nânc? mult mai bine! Treaba e c?, odat? ajun?i în Moldova, de?i scopul nostru declarat era s? mergem la m?n?stiri, deodat? ne-am trezit c? ne plou? în gur? la gândul sarmalelor ?i al pl?cintelor. Chestia asta ne-a f?cut s? fim cam ezitan?i în a admira lacul care, ciudat, se cheam? Izvorul Muntelui. E important? priveli?tea – se vede nenorocitul ?la de Ceahl?u dincolo de lac, printre ni?te nori sc?zu?i de toamn?, str?vezii precum ni?te mor?i din neamul v?zduhului – dar ?i mai tari sunt pancartele care anun?? p?str?v?rii, pensiuni ?i restaurante din care, cred, se ridic? ceva mirosuri de pe?te pr?jit amestecate cu aromele m?m?ligii fierbin?i.

 

?sta-i nivelul! Dorin?a de a mânca precum bezmeticii ?i invidia c? pe nenoroci?ii ??tia de moldoveni de pe malul lacului nu-i mai satur? Domnul de case! Pe lâng? cele gata bengoase pe care le au, mai construiesc ei altele cu lemne din p?durile care le cad în cap de jur împrejur.

 

La Poiana Largului d?m, în sfâr?it, de restaurantul mult visat. E plasat cu inteligen??, la r?scrucea a patru drumuri: cel ce urc? dinspre Bicaz, cel ce duce spre Borsec, cel ce vine de la Dur?u, ?i cel ce coboar? spre m?n?stiri… E cam frig în?untru îns?, se simte miros de p?str?v! Ca s? ne mai creasc? pofta de mâncare, ne facem c? n-avem treab? cu masa de prânz ?i d?m o rait? pe la ru?i, adic? pe la moldovenii care vând de toate chiar lâng? restaurant. Nu mi-a? lua nimic de la ei, dar Pigi oche?te un televizor alb-negru, mic, ?i nu ?tie nici el de ce, l-ar cump?ra, de?i mai are câteva TV-uri pe acas?. Cred c? i s-a p?rut prea bun pre?ul ca s?-l lase, semn c?, treptat, consumerismul î?i face loc pe plaiurile noastre.

 

Pân? la urm? îns?, foamea a fost mai puternic? decât instinctul de cump?rare ?i am intrat în restaurant. Ah! Nenoroci?ii nu au sarmale! Au în schimb ciorb? de burt? (m-am decis s? m?nânc zilnic câte o ciorb? de burt?, ca s? identific diferen?ele regionale) ?i p?str?v. Pigi o cam ia la mi?to pe chelneri?? dar tipa, de?i e doar o pu?toaic? micu??, se ?ine tare.

 

"Nu mai fa?iem sarmale c? nu se vând ?i s-o s?turat personalul s? tot m?nân?e la iele…"

 

"P?i cum… nu le l?sa?i de pe o zi pe alta?"

 

"Oh, domnule… Om fi noi din vârful muntelui, da cum s? fa?iem a?a ?ieva?"

 

?mechera îl tot c?lca pe Pigi pe picior, chestie care a ?i f?cut-o s? spun? la un moment dat:

 

"Am o treab? cu d-voastr? di v? tot calc pi pi?ior!"

 

Eh, despre ciroba de burt?. Cum o fac ei acolo. O spal? mai pu?in, motiv pentru care are mai mult? arom? de… animal, e plin? cu submarine ?i muchii, are smântân? grup în ea; una peste alta e o chestie groas?, dreas? cu ardei gras ?i gogo?ari acri, doar cât s?-i dea culoare. Are ?i ni?te usturoi r?t?cit prin ea – merit? un 8 plus.

 

P?str?vul, în schimb, e o nenorocire de 10 minus, minusul venind de la faptul c? e p?str?v d’?la împorcit, de cresc?torie. E prezentat excelent: pr?jit cu r?spundere, înoat? în pu?in? gr?sime de-a lui, d-aia apoas?, e înecat în usturoi ?i l?mâie iar m?m?liga, oh, m?m?ligaaaa…

 

E moale, aromat?, aburind? ?i nu curge! Pe?tele se tope?te în gur?, m?m?liga îl îmbrac? la fix, stingând iu?eala usturoiului ?i ne apuc? dracii mâncând. Ca s? ne dea peste nas, pu?toaica vine cu un aspirator de ma?in? ?i ne cur??? firimiturile iar la sfâr?it, lovitur? de gra?ie: apare cu un bol de ap? cu flori pres?rate prin ea, de parc? l-ar fi auzit pe Pigi care amintea de faza faimoas? cu unii care b?user? apa de mâini pe la nu-?’ ce restaurant.

 

Râgâind isteric, p?r?sim loca?ia. Pân? ?i Pigi, care are alergie la popi ?i biserici e mai lini?tit acum, când trebuie s? dea piept cu vizita m?n?stirilor.

 

De la bun început vreau s? spun c? locul la care m-am sim?it cel mai bine vizitând m?n?stirile din nordul Moldovei a fost bojdeuca lui Ion Creang?! P?i, s? v? explic… În absen?a unui ghid serios al m?n?stirilor – m? refer la un ghid pe bune, cu kilometri, locuri de cazare, pre?uri, variante de circuit, oferte, adic? o chestie practic? la care nici un imbecil n-ar avea preten?ia c? ar putea izvodi din partea Bisericii Ortodocse Române – ajungem, pentru început, la Secu.

 

Numele poart? ghinion sau e o simpl? coinciden??? A?i auzit de zvonurile care circul? în leg?tur? cu m?n?stirea care, printre pu?inele, ?i-a conservat tezaurul dup? îmbr??i?area ruseasc?, ajungând astfel ca dintr-un l?ca? s?rac s? devin? unul dintre cele mai bogate din ?ar?. Ce vreau s? spun este c? ru?ii le-au l?sat tot tezaurul, iar o alt? legend? poveste?te despre un locotenent sau colonel sovietic care, dând ochi cu nu-?’ ce icoan? la Secu, a fost cuprins de remu?c?ri, s-a reîntors la Domnul (pe blat, ca orice comunist sensibil ?i responsabil) ?i a l?sat odoarele la locul lor. Ce s-a mai întâmplat dup? aceea e tot legend? ?i n-am s? intru în am?nunte, c? trebuie ?i cititorul s? se documenteze dac? exist? cumva vreo leg?tur? între toponimice ?i soart?.

 

E frumos la Secu! Dac? ar fi s? ma iau dup? gura lumii, mai-mai c?-mi vine s? în?eleg de ce m?n?stirea asta putea fi folosit? pe post de sanatoriu de nevroze pentru ofi?erii stressa?i din serviciile de informa?ii. Acum, despre frumosul cu pricina… Se datoreaz? arhitecturii? Se datoreaz? cadrului natural? Poate c? rezult? doar din punerea în acord a lucrului f?cut de om cu ce i-a oferit natura de jur împrejur… Dar dac? e rezultatul conven?iilor care ne fac s? imit?m ceea ce al?ii ne spun?

 

Mi-am pus problemele astea la Secu pentru c?, transplantat? de acolo ?i pus? pe o plan?? tehnic?, s? spunem, ansamblul nu e impresionant. Nu ar ie?i cu nimic în eviden??; probabil c? sunt alte zeci ca el… Vreau s? spun c? am cuno?tiin?? de alte monumente arhitecturale care, chiar ?i în plan, te fac s? înlemne?ti, dar în ce m? prive?te, sunt un individ r?sf??at ?i, prin urmare, înzestrat cu un orizont de a?teptare exagerat ?i nerealist, motiv pentru care mereu fac fi?e.

 

La Secu m-am ab?inut, pentru c? nu eram singur. Uitându-m? ?i la ceilal?i, am remarcat c? ?i ei erau relativ nedumeri?i – ce naiba c?utam acolo? Locul era frumos, indiscutabil, dar nu sem?na cu acel frumos extatic care reiese din discursurile profesioniste sau amatorice?ti despre m?n?stirile din Moldova.

 

Suntem ni?te incul?i! – mi-am spus ?i, fericit c? am g?sit explica?ia pentru lipsa de rezonan?? la esteticul ortodocs, am pornit spre Neam?.

 

Neam?… E nume de jude?, nu numai de m?n?stire! Se mai reg?se?te ?i în numele unor ora?e ?i, din cele aflate dintr-un pliant sau pancart?, nu mai ?in bine minte, se datoreaz?, cum altfel, unor nem?i aciui?i prin zon?. Un gând nepl?cut m? cutremur?… Oare singurele ziduri de ap?rare serioase din Moldova, cele de la Suceava, or avea vreo leg?tur? cu locurile în care se aflau atâ?ia nem?i? Gândul nu trebuie s? ne ?ocheze: în definitiv, cea mai înalt? cl?dire din Bucure?ti vreme de mai bine de 150 de ani a fost Turnul Col?ei, ridicat de militarii suedezi goni?i în Muntenia dup? înfrângerea lui Carol XII la Poltava. Vreau s? spun c? la cl?diri, am fost cam slabi, chestie pe care Eminescu, în mod bizar, o laud?, spunând într-un articol politic de-al s?u c? lipsa ora?elor ne-a fost benefic?, permi?ându-ne s? fugim din fa?a n?v?litorilor f?r? s? ne facem prea multe probleme cu propriet??ile l?sate de izbeli?te.

 

Eh, asta e, au ei românii nevoie mereu de altcineva care s? le rezolve problemele. Teritoriul ni l-au întregit ni?te nem?i, economia ne e scoas? din rahat (oare?) de o banc? interna?ional? sau de un fond la fel de interna?ional, genera?ia mea a ascultat rock anglo-saxon, genera?ia tat?lui meu a f?cut ?coala la Moscova, genera?ia str?bunicului meu a urmat cursuri la Paris, cump?r?m m?lai unguresc, Cr?ciunul ni-l facem cu curcani americani umfla?i a la Schwarzenegger, iar nevast?-mea se d? în vânt dup? un amestec de sos mexican ?i curry. Personal, îmi plac automobilele britanice.

 

Prin urmare, m?n?stirea Neam?… Nu mai are mult ?i se transform? într-o aglomerare urban?. Cl?diri ?i paracl?diri, termopane, ?antier, asfalt, aglomera?ie, un grup de elevi la un seminar din Basarabia, case – a?a arat? complexul din jurul m?n?stirii ?i z?u dac? vreau s? ?tiu cum va ar?ta locul ?sta peste 10 ani. Sadoveanu avea aici o cas? pe vremea când împrejurimile erau omene?ti, naturale, cum vre?i s?-i spune?i. Casa e acum muzeu dar nu e un simplu muzeu: apar?ine mitropoliei nu ?tiu care, chestie care m? scoate din s?rite. Adic?, bun! Sadoveanu a fost mason, se zice, ?i a mai scris ?i Mitrea Cocor, dar era ?sta un motiv s?-i ia ??tia casa, ?i s?-?i pun? ei afi?ele de mari proprietari peste ea? Da’ Sadoveanu n-o avea ?i el mo?tenitori? BOR construie?te biserici peste biserici ?i ia casa lui Sadoveanu, dar drumurile din jurul m?n?stirii sunt cele mai pline de gropi ?i gata s? se dezagrege pe care le-am v?zut de la Bucure?ti pân? aici…

 

?i înc? ceva: la Neam? a început o chestie ciudat?, care a ?inut în aproape toate m?n?stirile: banii percepu?i la intrare. Ideea e c? din clipa în care ai p??it în incinta m?n?stirii, trebuie s? iei bi-let! Nu conteaz? c?, eventual, ai venit s? te rogi, e?ti obligat s? cumperi bilet! Poate c? ai o problem? ?i dore?ti s? te reculegi – nu face nimic: trebuie s? cumperi bi-let! Problema e c?, dac? ai luat bilet, înseamn? c? locul respectiv este muzeu, prin urmare ar trebui s? beneficiezi m?car de ni?te explica?ii scrise, dac? nu ?i de un ghid.

 

Nu exist? îns? nici explica?ii scrise ?i nici ghid, iar în rarele locuri în care exist?, totu?i, explica?ii scrise, acestea fac referire mai ales la autorit??ile eclesiastice care au sprijinit a?ez?mântul. Cinste lor! Dar pe lâng? acest set de indivizi de care n-a auzit nimeni, era bine dac? respectivul a?ez?mânt se integra cumva în ceea ce publicul pl?titor e în stare s? recunoasc?. M?n?stirile din Moldova au avut norocul sau ghinionul, cum vre?i s-o lua?i, s? fie incluse în istoria local?, s? fie vizitate de personalit??i ale c?ror nume le ?tie pân? ?i un pr?p?dit ca mine – astfel de lucruri m-ar fi interesat infinit mai mult s? le aflu decât s? citesc pe banii mei (na, c? m-a?i adus în stare s-o spun!) despre egumenul cutare care a sfin?it cu ap? mineral? turla de nord-vest în anul ics!

 

Sau, ?i mai bine, s? fac? bine ?i s? angajeze ghizi, dac? sfin?iile lor nu se pot coborî în cotidian ca s?-?i "povesteasc?" m?n?stirea… Sau, dac? vor banii c?l?torilor, s? scrie clar: pune?i bani pentru biseric?, nu s? ni-i scoat? din buzunar prin adoptarea unui regim de muzeu local pe care, oricum, nu-l respect?. Ce vreau eu s? spun e c? n-am mai întâlnit c?lug?ri locuind prin muzee ?i, pe cuvânt, am fost un om norocos ?i am c?l?torit tare mult! Nici c?lug?ri locuind în muzee ?i nici m?n?stiri catolice care s?-?i ia banii la intrare n-am v?zut!

 

Mai mult decât atât, te a?tep?i ca de acei bani, dac? tot nu exist? ghizi ?i pliante, s? se efectueze niscaiva lucr?ri de restaurare… (Apropo, s-au dat vreodat? fonduri UNESCO pentru a?a ceva?). Întrebând chestia asta la Moldovi?a, una dintre maici ne-a cam luat la mi?to. Ar fi interesant de aflat îns? dac? vreuna dintre maicile sau c?lug?rii din acele m?n?stiri au habar ce picturi s-au pierdut de pe pere?ii exteriori ai bisericilor. În profundul lor refugiu în ale Domnului, le-a dat vreodat? prin cap s? inventarieze picturile pe care soarele, vântul ?i ploaia le-au ?ters de-a lungul anilor? Este vreun stare? capabil s? furnizeze restauratorilor m?car ni?te schi?e ale picturilor pierdute?

 

Acum vreo câ?iva ani, în Italia, un cutremur a doborât o bolt? pictat? de Giotto în secolul XIII. Bolta s-a spart în mii de buc??i, majoritatea pieselor având diametrul mediu de aproximativ 2 (doi) cm. Recent, bolta reconstituit? a fost reamplasat? la locul ei, cu pictura original? restaurat?. Comentariile reportajului îi ar?tau pe c?lug?ri la lucru al?turi de restauratori, culegând fragmentele pictate din restul molozului, cur??ându-le ?i reasamblându-le… Am v?zut ?i noi ni?te maici la lucru la Agapia: se gr?beau s? duc? ni?te cartofi în pivni??.

 

Singurul loc în care am crezut c? e o relativ? stare de normalitate a fost la Putna. Acolo nu pl?teai la intrarea în m?n?stire, chestie subliniat? ?i de c?lug?rul care p?zea, dar efectiv p?zea, intrarea în muzeul m?n?stirii. De ce insist asupra acestui nenorocit de p?zea? Pentru c? acel c?lug?r se comporta precum un plotoner din anii ’60 în exerci?iul func?iunii. Vorbea r?stit ?i te privea ca pe un poten?ial infractor, venit în muzeul lui ca gândul de a-l devaliza. La Vorone?, la fel: maicile umblau ca ni?te hultani dup? turi?ti (aici era tare mi?to pentru c? pre?urile erau afi?ate în Euro), încercând s?-i surprind? dac? filmeaz? sau fotografiaz? f?r? s? fi pl?tit respectivele taxe la intrare, pe lâng? bilet.

 

Pe cuvântul meu c? am fost la Chartres! Z?u c? am fost la Notre Dame ?i la Saint Sauveur, la Bruges! Am v?zut tablouri ?i sculpturi, ??mm, m?re?e, pe acolo, dar nici unui preot nu-i d?duse prin cap s? pun? bilet la intrarea în biseric?! ?i, în plus, bisericile nenoroci?ilor de papista?i erau ?i restaurate, la zi, ca nu care cumva s? se piard? ceva din lucrarea celor vechi!

 

În ce m? prive?te, cred c? m-ar apuca to?i dracii s? se ?tearg? cumva ?i ce-a mai r?mas, de pe Vorone?, de pild?. E acolo, pe peretele dinspre apus, compozi?ia aia teribil?, t?iat? în dou?, piezi?, de fl?c?rile iadului ce urc? spre tronul ceresc, împ?r?ind pictura în dou? jum?t??i inegale. Eu mi-s’ cam prost de fel, da’ fresca aia tare mult mi-a mai pl?cut ?i, m? întreb cu creierul meu cel relaxat: ce-o fi vrut s? zic? pictorul cu focurile alea ale Satanei ce lingeau jil?ul Domnului? Nu cumva se referea la atotprezen?a r?ului, printre c?lug?ri ?i maici inclusiv?

 

Pe de alt? parte, nu sunt nici papista?. Sunt botezat ortodox ?i, de?i alte religii mi se par mai atr?g?toare, n-a? putea s? renun? la ortodoxie pentru c? mi s-ar p?rea un gest dezonorant. Dar, sunt impulsiv! Ca atare, ei, papista?ii, de ce s?-?i p?streze vechiturile ?i noi nu? De ce mama m?-sii avem min?ile într-atât de… în?molite?

 

Oh, când am plecat de la Neam?, înc? nu m? înfuriasem în halul ?sta. Eram doar pu?in nervos ?i, noroc c? pân? s? ajungem la Agapia am dat pe la bojdeuca lui Creang?. Aici era un muzeu pe bune ?i, slav? Domnului c? i-au p?strat casa! Mic? ?i pric?jit?, cu p?mânt pe jos, corespundea orizontului de a?teptare, parc? a?a se spune. La Agapia, le-am v?zut pe maici de?ertând cartofii, dup? cum v-am spus. F?ceau chestia asta cu spirit de r?spundere, chiar la cap?tul ghetto-ului compus din case desperecheate în care locuiau. U?i strâmbe, vopsite în te miri ce culori, pre?uri de?ucheate puse la uscat, b?l?rii în curtea interioar? – asta a fost Agapia în 2.10.2002, c? poate o ar?ta mai bine în alte zile… Cel mai frumos lucru acolo au fost dulce?urile de nuci pe care le-am cump?rat ?i din care mai m?nânc ?i ast?zi, dar nici pe alea nu le vindeau maicile, ceea ce este un mare noroc pentru c? mi-ar fi dat ?i mai mult? ap? la moar?.

 

R?-d?-u?i! Acolo am dormit în cel mai marf? pod de cas? pe care l-am întâlnit în via?a mea. Cred c? pe la R?d?u?i locuie?te un arhitect tare de?tept pentru c?, din toate casele care se tot construiesc peste tot, acolo au fost singurele care, de?i în construc?ie, reu?eau s? îmbine excelent tradi?ionalul cu contemporanul. Le vede?i pe dreapta cum ie?i din R?d?u?i spre Marginea.

 

La Putna s? v? duce?i, de?i v-am spus c? o s? da?i peste c?lug?ri jandarmi. Tipii îns?, pe de alt? parte, sunt rafina?i: p?streaz? o bucat? din frasinul în care s-a înfipt s?geata lui ?tefan când cu alegerea locului de m?n?stire. ?tefan ?sta, sau avea un arc tr?znet, sau Ion Neculce a fost un mincinos: crucea de unde a tras domnitorul se afl? la vreo trei sute de metri de altarul bisericii. Cum-necum, în muzeu se p?streaz? o rondel? din copacul care a încasat s?geata domnitorului, iar vederea ei m-a mai lini?tit.

 

La Sucevi?a toat? lumea a fost civilizat?, maicile inclusiv, dar pe ele n-o s? le uit niciodat? pentru c? acum 6 ani, când am mai trecut pe acolo, s-au g?sit s? pun? aspiratorul în biseric? chiar în timp ce un grup de turi?ti admirau fresca interioar?.

 

Pân? la urm?, am fost ?i la Moldovi?a iar ultima leg?tur? de anul acesta cu m?n?stirile s-a încheiat dup? cum v-am povestit: o maic? ne-a îndemnat s? admir?m pensiunile din zon? când am întrebat-o de între?inerea m?n?stirii. Era o maic? destul de ciumeac?, dar fiecare popor î?i are, nu-i a?a, preo?ii pe care îi merit?.

 

Noroc cu natura! De la Moldovi?a încep marile p?duri, mun?ii acoperi?i de codri nesfâr?i?i.        Cromatica de început de octombrie e binecunoscut?. E o chestie care îmboln?ve?te pe oricine a?a c? doar v? reamintesc s? v? duce?i pe acolo la începutul toamnei. Dar chestia cu cromatica trece din momentul în care ajungi la Câmpulung Moldovenesc ?i te a?ezi la mas?.

 

Ciorba de burt? de aici prime?te un 7. Mult mai curat? decât la Poiana Largului, e mai salubr?, nu-i a?a, îns? ?i gustul este mult prea aseptizat. E genul pe care îl m?nânci oricând, cinstit, dar care nu te arunc? pe sp?tar, lingându-te pe bot. Eh, dar ??tia de aici au în schimb, sarmale! Grase, bine strânse, se topesc în gur?. Bine acoperite cu m?rar, iar varza acoperit? de fâ?ii grase de ?unc?. Acrite naiba ?tie cu ce, pentru c? erau înf??ate în varz? nou?, erau nemaipomenite! Ca s? fiu cinstit, le-am luat de la gura personalului, care le adusese de acas? pentru uz propriu dar care au cedat când ne-au auzit c? n-ai cum s? pleci din Bucovina pân? ce nu m?nânci sarmale. Le-am dat nota 10, pentru c? sarmale de 10 plus mi-a f?cut doar nevast?-mea: pe ?indril?, cu varz? acr?, cu ceva mai mult? carne, fierbându-le 12 ore într-un cr?ti?oi uria?, la Vârful Omu. Cât despre m?m?lig?, ?ia de la Poiana Largului au fost mai tari; aici, la Zimbrul, nu le putem da decât un 9, ?i ?sta cu îng?duin??.

 

Ce codri au fost pân? aici, dar s? vede?i de la Câmpulung la Bor?a! Te îneci de atâta p?dure! D? s? cad? peste tine, în ?osea, î?i astup? cerul, pare de netrecut – dac? te cobori pe marginea drumului pustiu, arareori parcurs de alt? ma?in?, sim?i mirosul greu de verde, de p?mânt umed amestecat cu trunchi de copac. Râurile sunt, lucru din ce în ce mai rar, curate. Spre mirarea noastr?, carosabilul e acceptabil.

 

Seara ajungem prin Bor?a. Mintea mea e un lucru bolnav pentru c? îi crede pe to?i cei ce spun c? au fost în cutare loc unde a fost excelent. La Bor?a nu are cum s? fie excelent, cu excep?ia muntelui ?i a p?durii, dar aceste lucruri n-au voin?? ?i nici putere s? fac? în locul nostru ceea ce ar trebui s? facem. La Bor?a în sta?iune e mizerie, nu ai unde dormi, drumurile sunt desfundate, pare un fel de Vama Veche montan-nordic? f?r? hippio?i, adic? e un sat amestecat cu ?antier ?i cu un telescaun pr?p?dit. Cred c? dac? eram elve?ian sau austriac sau chiar ungur, pân? acum a? fi construit vreo dou?-trei sute de telescaune prin zon?, pentru c? loc, slav? Domnului, este!

 

Cât despre pensiuni – rar o s? mai ave?i ocazia s? vede?i atâta kitsch într-un singur loc… Poate doar pe str. Iancu Nicolae din Bucure?ti, în zona reziden?ial?, de-?i vine s? crezi c? bucure?tenii f?cu?i recent, ?ia faimo?ii, au contaminat întraga ?at? cu case ro?ii, cu coloane ?i pitici prin curte, etc, etc., etc…

 

De la Bor?a am ajuns, h?t, la S?pân?a. Ori sunt mofturos, ori mi-am pierdut de tot echipamentul în?elegerilor subtile… Cimitirul cu pricina este… cum s? spun… ???… mai bine tac. Nu ?tiu cum s? spun, dar e cam prea izolat ?i în afara traseelor. Sau, mai corect, i-ar fi stat mai bine într-o zon? mai dens? dpdv al obiectivelor turistice, ca s? spun a?a, altminteri, cred c? ideal e s? faci filme documentare despre cimitir ?i afli mult mai multe f?r? s? fii obligat s? ba?i drumul pân? acolo. Ca s? conchid, cred c? cimitirul are nevoie de mai multe mizansen?, dup? cum spun francezii.

 

?i cam pe aici, s-a terminat c?l?toria clar?, pentru c? în rest, ce s? mai povestesc. Masa de la Huedin , cu o ciorb? de burt? de nota 5? Ciorba de la Sebe?, de nota 6, prin asepsia ei major?? Ce mai tura-vura, a fost tare ploaie ?i de v?zut n-am mai v?zut nimic, ne-am bucurat doar de mersul de colo-colo care, nu ?tiu dac? nu cumva nu e de fapt motorul acestor plec?ri. ?i a?a, uite c? v? recomand c?lduros pân? ?i S?pân?a, pentru c? altfel n-a?i avea motiv s? c?l?tori?i atât!

 

      

 

 

 

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X